http://impact-est.ro/wp-content/uploads/anunt-nou.jpg
logoImpact EST anul XXIII – 2024, nr. 977 - 29.03.2024

Sursele noastre ne-au îndemnat, cu „argumente”, să scriem despre pecinginea care a acoperit comerţul gălăţean al pieţelor. Şi, uite aşa, ne-am apucat de treabă, mergând la faţa locului, văzând cu ochii noştri, analizând, întrebând în stânga şi în dreapta, ca să ne facem o imagine cât mai veridică. De aceia vom folosi câteva instantanee surprinse în peregrinările noastre ca mostre pentru afirmaţiile ce vor urma.

Prima concluzie este că pieţele gălăţene găzduiesc produse ce se comercializează nu după caracteristicile unei pieţe libere şi concurenţiale, ci în mod atipic, mai degrabă asemănătoare până la identitate cu cea de pe vremea comunismului, când exista celebrul MERCURIAL afişat la intrarea în pieţe. Adică, produsele, legume sau fructe din acelaşi sortiment, se vând peste tot la acelaşi preţ, parcă ar fi copy-paste, aproape că nu mai contează calitatea, mărimea şi aspectul, producătorul etc.

La o astfel de chestie îţi miroase de la o poştă neregula, aşa că întrebăm pe unii tarabagii „de ce?”, iar ei înfricoşaţi ne spun pe şoptite că asta e „regula impusă”, alţii tac şi ne fac semne gen „omerta”, arătându-ne cu degetul dus la gură şi mai apoi la gât. Ne trezim cu noaptea în cap şi, dis-de-dimineaţă, ne ducem în pieţe să vedem cum sosesc comercianţii, cum îşi etalează marfa, cum se stabilesc preţurile. Concomitent apar şi băieţii „bruneţi” care coboară din limuzine, au cefele groase, tatuaţi, lanţuri de aur la gât, inspectează piaţa şi dau ordine locotenenţilor care apar precum ciupercile pe lângă ei. Apoi, apare al doilea „val” format din duduile care inspectează şi sunt înarmate cu chitanţiere. Pentru unii împart zâmbete, pentru alţii ameninţări, cu alţii beau cafeaua de dimineaţă, dar toţi le denumesc, în piaţă, „lăcustele”. Apropo! Spre după-amiază (am văzut noi, nu poveşti) „lăcustele” reapar şi încep să primească sacoşele pline, drept plocon, de la tarabagii care oftează şi înjură mai apoi printre buze şi spun „nu le mai satură Dumnezeu!”. Aceleaşi imagini în Piaţa Centrală, în Ţiglina, în 19, la care adăugăm ca o constatare în plus apariţia coloraţilor nu numai în actul de intermediere, dar de la o vreme şi în cea a detailistului, a tarabagiului.

Despre Piaţa de en-gros de pe Basarabiei, aflăm că se află sub protecţia aceluiaşi pensionar, fost poliţist care făcea legea cât era activ şi care a rămas activ cu fapta şi renumele, temut şi în prezent. Nu-i dăm numele că îl cunosc toţi colegii, aşa că… nu mai e nevoie.

Burtoşii, buzaţii, bronzaţii, tatuaţii fac legea şi en-gros, mai abitir, mai ales că aici avem şi basarabenii (fraţii) ce-şi etalează sărăcia şi produsele din gospodărie, în încercarea de supravieţuire. La asta se adaugă „ochii drakului” adică ţigările şi alcoolul.

Şi, iarăşi am văzut cu ochii noştri cum la barierele de la intrarea în pieţe sunt nişte „tanti”, unele chiar înarmate cu staţii de emisii, nu mai spunem telefoane, care le folosesc urgent (dau alarma), dacă în peisajul
„protejat” intră o maşină sau un suspect de la „organe” sau mama-mă-sii mai şmecher şi cu potenţial de control.

Cu ocazia documentării noastre am aflat din spusele unora, ca un ecou, ca o reverberaţie, că de fapt ca să supravieţuieşti în jungla pieţii, trebuie să ai un protector, să cotizezi, că altfel eşti ca şi mort.

La toate acestea trebuie adăugate, musai, controalele la tarabă ale zecilor de inspectori de tot felul, care se încheie cu amendă sau nu, la care se adaugă peşcheşul în „mălai” la purtător sau cu sacul dus la maşină. Ne uităm la cumpărătorii sărăciţi, rupţi în cur, cărora le tremură mâna când plătesc o vânătă, un ardei sau un strugure. Despre preţuri mai mici poate la sfântul aşteaptă, şi nu după cum anunţau ştiristele de laTV, cum că din cauza embargoului rusesc o să avem roşii şi castraveţi aproape gratis.

Ce comerţ sublim, ce preţuri decente, ce lipsă de evaziune, ce personaje integre, ce concurenţă loială, ce piaţă liberă, toate întrunite în pieţele gălăţene!

Uite aşa ne trebuie când totul se împleteşte într-un melanj de tip mafiot, la care concură chiar toată lumea cu atribuţii sau tangenţă în domeniu.

Despre şmekerii cei puternici, cu afaceri mari în pieţe, cu magazine, cu depozite, cu cârciumi, cu alură de independenţă, producători şi comercianţi proprii, care evazionează de rup, cotizând la greu, o să vorbim în altă ediţie a gazetei.

Până atunci, să nu mai auzim de ei!

Observator 12 - septembrie - 2014

One Response so far.

  1. Contra spune:

    Vorbiti degeaba! Este mult prea tarziu!

Lasa un raspuns la Contra


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

ARGOUL

Definit ca „limbaj convenţional folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători, ...

RESPECT...

Respect toate ființele lăsate de Dumnezeu pe Pământ! Se înțelege că ...

O luptă pierdută:

De când te știi tu pe lume,  cetățean model,  sistemul ...

ADIO, OCCIDENT, BUN

Nu-ți imaginezi ce se întâmplă în China, în Asia. Centrul ...