logoImpact EST nr. 839 - 23.09.2020
http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner-1200x165.gif

Muzeul de Artă Contemporană, sau de Arte Vizuale, cum apare în documente, este un unicat în România, numai că de la Simion Mărculescu încoace nici unul dintre directorii numiţi politic nu a fost capabil să realizeze asta. Mai mult decât atât, ei au prosperat ca şobolanii pe siloz şi-au încasat lefurile bune, în timp ce au stat ca la odihnă şi tratament în timpul lungilor şi neremarcabilelor lor mandate. În ediţia de faţă nu intrăm în detalii, dar promitem să revenim după perioada dintre 7 şi 21 august, când Impact – est nu va apărea, ultima ediţie în perioada estivală fiind joi, 31 iulie, iar următoarea apariţie fiind joi, 28 august.

De când Muzeul de Artă Contemporană a rămas fără superbul sediu care a fost Palat Episcopal şi a devenit Palat Arhiepiscopal, totul a intrat într-o sufocare, o lipsă de spaţiu, respirare, perspectivă, atât pentru operele de artă, cât şi pentru muzeografii care sunt pe picior de plecare din slujbele pe care le au de amar de ani.

Grav este că nici conducerea muzeului, respectiv directorul eternizat, Dan Basarab Nanu, şi nici Consiliile Locale Municipale în frunte cu Nicolae trei mandate, nu au întreprins nici o diligenţă, conferită de lege şi de documente, pentru a lua în schimbul sediului muzeului fost Palat Episcopal ceea ce Consiliul Popular al Municipiului Galaţi dăduse, prin act notarial, în schimbul palatului. Adică, cele două vile norvegiene din stânga Catedralei, terenul de sub ele şi până în Mihai Bravu şi un teren de jumătate de hectar de vie situat în Traian Nord, zona vilelor de jmekeri, aspecte despre care am scris cu toată documentarea necesară încă de acum şapte – opt ani aici la Impact-est.

 

Tot pe loc, pe loc, pe loc, până n-o-ţi mai fi deloc!

 

De mulţi ani, trecuţi de 15- 16, totul este încremenit în timp ca-n piatră la Muzeul de Artă. Canci idei, zero iniţiative, în afara celor cu câşliguri personale, odihnă, protocoale, şpriţuri, vernisaje şi viaţă ca pentru oamenii de cultură, odihnă şi tratament.

Mă, aţi pierdut războiul fără să trageţi măcar un pârţ, ca frondă cel puţin, dar să zăceţi culcaţi cu botul închis pe lefuri şi atât, mi se pare că e de condamnat. Vi s-a repartizat un teren în Parcul 11 Iunie, dar n-aţi fost capabili să vă bateţi pentru finanţarea construirii noului muzeu, înţepenit în proiect. Acum vă victimizaţi că aţi fost împrăştiaţi, ca şi arta, în spaţii inadecvate. Staţi depozitaţi ca şi colecţiile, fără de nici o idee. Păi, mă, de ce nu aţi băgat voi măcar colecţia FRAŢILOR ARĂMESCU, cea mai mare donaţie din colecţia muzeului, în fosta Farmacie Ţinc, unde s-a mutat Muzeul de Istorie, cu ale sale colecţii prăfuite şi prea răşchirate. În trei rânduri succesive, fraţii Florica – Georgeta Anderson Arămescu şi Constantin – Ticu (Emil) Arămescu au donat muzeului peste 300 de picturi, respectiv 76 de sculpturi, valorând sute de mii de dolari. Desigur, au fost şi donaţii în bani, una fiind de 5000 de USD, bani din care muzeul şi-a cumpărat un microbuz în mandatul de director al pictorului Simion Mărculescu.

Iară voi, voi epigonii aţi fost incapabili să realizaţi câte un bust pentru cei doi mari artişti – donatori, or să fi amenajat în Farmacia Ţinc o selecţie a impresionantei colecţii cunoscută ca şi colecţia „FRAŢII ARĂMESCU”.

Aţi tot şobolănit ca pe siloz sau, după caz, v-aţi scufundat în baltă cu stuful în gură.

Şi dacă dă ruşinea peste voi, bugetofagilor, n-aveţi decât să vă angajaţi sindicalişti la fabrica de lumânări, că şi-aşa Arhiepiscopia „Dunării de Jos” e pe locul şapte în Top 10 al angajatorilor din Republicuţă.

Gelu CIORICI ŞIPOTE 19 - iulie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Moştenirea lăsată

Instalaţia de desprăfuire pentru Furnalele 1 şi 2 a funcţionat ...

Firma olandeză Den

Societatea în cauză este una cu capital integral olandez şi ...

Costel şi generalul

Un gălăţean se revoltă şi-l interpelează pe preşedintele CJG, Costel ...