logoImpact EST nr. 886 - 20.09.2021

Săptămâna trecută s-a petrecut, mai mult neobservată decât în mod obişnuit, cu zarva necesară, demisia lui Dorin Butunoiu, Consilier judeţean al pe-se-de, din partidul STAT al Republicuţei noastre.

Chiar dacă noi cei care scriem la această gazetă nu ne prea dăm în vânt după partidul cu pricina şi, bineînţeles, a reprezentanţilor acestuia, întotdeauna am avut o atitudine nepărtinitoare, încercând un echilibru şi o atitudine corecte. Drept urmare, o să încercăm în cele ce urmează să facem o analiză mai amplă, o introspecţie a fenomenului Butunoiu de la pe-se-de, cât şi a partidului local, Dorin Butunoiu nu a fost nici pe departe o figură marcantă ca personalitate de excepţie în pe-se-de-ul local, dar a fost un tânăr de perspectivă certă, harnic şi devotat, priceput şi onest, având crezul celui tânăr şi inimos că poate mai mult. Încet, încet a făcut dovada, fiind lider la tineret şi, mai apoi, om de bază în partid, drept urmare şi alegerea în funcţia de consilier judeţean şi membru prin cele „birouri” ale partidului.

Trecând la vârsta „mijlocie”, acumulând experienţă, învăţând, a crezut în mod firesc că în pe-se-de pot fi valorificate noţiunile de bază ale noii societăţi, ale unui partid politic, care înseamnă libertatea de expresie, democraţia de partid, aprecierea şi valorizarea corectă a individului, ierarhizarea pe bază de competenţă şi contribuţie, iniţiativa, tot atâtea lucruri după care au tânjit generaţii întregi de oameni cuprinşi în fenomenul politic situat în afara celui DEMOCRATIC.

Din nefericire, el nu a înţeles că la pe-se-de-ul din Republicuţa Galaţi aceste noţiuni nu pot fi catalogate decât ca „visuri erotice” fantasmagorii, că acest partid la noi (şi după câte cunoaştem şi în asamblul său) are alte principii, este organizat şi funcţionează de aiurea, după bunul plac al BARONILOR LOCALI. Cum poţi cataloga, de altfel, ameninţările directe proferate de Preşedintele Dan Nica la adresa colegilor cu ocazia şedinţelor în care în stil mafiot le spunea: „vă iau gâtul” sau „cine nu înţelege, are de-a face cu mine”, ori „vă ascult telefoanele la toţi” (când era ministrul Comunicaţiilor), urmate de momente de panică când, intrat în sediul PSD nu mai puteai să-ţi foloseşti celularul care devenea inutil, neavând semnal. Ceva asemănător, ca nivel de comparaţie, nu poate fi decât în negura istoriei, pe vremea lui Beria şi Stalin, la noi în România mai ales în perioada 1946-1966 cu unele nuanţări şi după, sau a modului de organizare a cartelurilor de dragoni de prin America de Sud a zilelor noastre. Mai pe şleau spus, un partid de gaşcă condus şi structurat „gen FAMIGLIA”, sudat prin interese meschine şi perfide de grup, ce nu au nicio treabă cu doctrina social-democratică, cu nevoile alegătorilor şi chiar cu ale membrilor proprii de partid. Uitaţi-vă în urmă, la peste un sfert de veac parcurs, în care au fost întotdeauna la cârma judeţului şi oraşului Galaţi, la istoria lor internă, la frământările şi epurările, trădările, dezertările şi o să înţelegeţi mai apoi şi efectele reale, concretizate în starea de ruină a ţinutului. Vă propunem un remember, care te îngrozeşte şi-ţi face părul măciucă, arătându-ţi starea de guerilă, de luptă perpetuă în a deţine controlul (dictatura) şi a proteja interesele „famigliei” instalate la putere. Ilie Plătică Vidovici a fost trădat şi tradus de Dan Nica şi Dan Lilion Gogoncea, mai apoi Nica l-a tradus şi pe Gogoncea. A urmat instalarea şi domnia la Galaţi de aproape 15 ani a unuia dintre cei mai temuţi Baroni locali, versatil şi uns cu toate alifiile din lume, care pătruns adânc până la cele mai înalte culmi ale politicii româneşti. Ce a urmat, cunoaştem cu toţii: instalarea „diasporei” vrâncene în frunte, care a controlat totul prin locotenenţii Pâslaru şi Popa. Teroarea a cuprins treptat şi sigur partidul, iar încet, încet, oamenii valoroşi simt tirania, dispreţul şi ameninţările, climatul NOU din partid. Unii au părăsit de bună voie corabia, alţii au fost debarcaţi cu forţa, alţii s-au resemnat şi au tras pe dreapta (mai la marginea partidului), lângă „EL MAXIMO”, lângă dictatorul Nica, gravitând doar pupincuriştii, cei cu pupat „condurii”, cei cu periatul scamelor, râmele şi milogii firimiturilor, toţi având pe deasupra calitatea de NEOPOZANŢI, fără nicio tendinţă care să pericliteze poziţiile ocupate de Nica şi gaşcă. Totul spre gloria eternă a tovarăşilor Pâslaru, Bacalbaşa, Roşca, Hamza, Popa şi alţii.

Am uitat să vă prezentăm şi câteva nume grele care au plecat de-a lungul timpului lăsând fără conţinut şi esenţă pe-se-de-ul, subţiindu-l de inteligenţă şi potenţă novatoare, creativă, de eficienţă în actul managerial. Exemplificăm: Sandu Florentin, Dobre Alexandru, Mîndru Traian, Dumitru Nicolae (călcat în picioare, şantajat, nesprijinit politic pentru că nu le făcea jocul de interese), rectorul Mînzu Viorel, mai apoi Chebac Eugen „executat” pentru că devenise prea „tare” şi deci periculos pentru Nica; Nicuşor Ciumacenco dat afară pentru nesupunere şi sfidare, acum Dorin Butunoiu. Un caz aparte îl reprezintă senatorul Gheorghe Saghian, fost preşedinte executiv, de numele căruia se leagă toate izbânzile pe-se-de-ului local în ultimele cicluri electorale. Omul acesta, pe lângă muncă, organizare şi toate cele chiar are meritul de a-i fi făcut aleşi în Parlament pe Nica şi Ştefan, cărora de altfel nici draku’ nu le-ar fi garantat reuşita.

A avut naivitatea omului de la „ţară”, fără inteligenţa lui Moromete, să cadă în plasa întinsă de Nica cu „retragerea de la putere”, imaginându-şi că de drept şi corect, el ar urma să conducă partidul. Greşeală fatală, care l-a costat şi postul de preşedinte executiv, dar care l-a determinat mai apoi să spună cu lehamite că la toamnă GATA, a terminat-o de TOT. Nu mai candidează, se retrage, îi ajunge. După cum se observă, numai victime, numai „sânge”, în domnia lui Nica Dan, ca pe vremea ANEI PAUKER şi cu soarta lui Lucreţiu Pătrăşcanu, nu-i aşa, tovarăşi?!?

Acum,TOVARĂŞUL vine în dispreţul nostru şi al populimii votante, cu sictir şi aroganţă, cu o candidatură exotică la Primăria Galaţi. Nici în cur nu-l doare, aruncându-ne în faţă cerinţa STRĂZII COLECTIVE, de a veni alţii la PUTERE. Adică, ei rămân la putere oricum, băgând în faţă un tânăr fără nume, cu merite încă neafirmate, de-al lor, din SISTEM şi cu origini în servicii (cum se cere la ora actuală), ascultător şi manipulabil, în gândirea lor. Iar dacă în ultimele sondaje nu iese cum trebuie, nu are procentul necesar, îl va schimba cu Bacalbaşa, care, are în ultimul sondaj la „încredere” un procent înfiorător de 44%. Toate acestea pe fundalul procentului pe-se-de „de partid” care constant, în orice sondaj, se învârte în jur de 30-33%. La aşa populaţie, la aşa partid, la aşa perspective pentru, 5 iunie 2016, nu ne rămâne decât să ne facem harachiri sau bagajele pentru a emigra, lăsându-i aici pe cei peste puţin 30% votanţi pe-se-de, singuri cu NICA şi ai lui. Vor construi sigur un FALANSTER pe amprenta hărţii judeţului COVURLUI, unde vor muri de fericire „precum în RAI aşa şi pe Pământ”.

Dacă alegerile nu sunt în două tururi şi dacă pe-se-de-ul se va alia cu cineva ca spijin politic, noi punem cruce peste încă patru ani din viaţa noastră.

Notă: Prezenta analiză a fost întocmită şi pe baza unor relatări ale câtorva membri pe-se-de, de bine.

Analistul de serviciu 5 - februarie - 2016

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Aceşti habarnişti

Indivizii aceştia, care, cică, sunt ai noştri şi care hotărăsc,în ...

Gala premiilor PIMM

Mereu reuşeşte Marian Filimon, acum pentru a 20-a oară, să ...

Cică se vrea veceu

Aflăm că în laboratoarele Primăriei Galaţi s-a pus la copt ...