logoImpact EST nr. 850 - 30.11.2020
logo

logo

panzarul moldovenesc putred 01(3)Pentru că dusă a fost și Ziua Marinei și a Sfintei Marii-ocrotitoarea marinarilor și a navelor, e timpul să le aducem aminte unor șmecheri de administrație că li se termină mandatul și au de răspuns la încă o problemuță: ce au făcut cu obiectul de inventar, de fală și orgolii nemăsurate, de lăcomii și sifonări  numit Pânzarul Moldovenesc? Nu de alta, dar se duc pe apa Sâmbetei  222. 000 de euroi, trași de la bugetul comunității exact acum 11 ani și e musai să apară la raportul de activitate și la manifestul de prostit poporul.

Viața Pânzarului e scurtă, deci trebuie lățită

Proprietarul corăbiei Pânzarul este Centrul Cultural. Când îl întrebi despre soarta ei, directorul Sergiu Dumitrescu te privește cu scârbă infinită și aproape că te-ar lua la palme când mârâie, în trecere către ceva mult mai important,  că nu e treaba lui, că reconstituirea istorică de peste 10 miliarde de lei vechi cheltuiți pe când huzurea ca director de Centru este în grija responsabilă (!) a Asociației Institutul de Dezvoltare Durabilă a Dunării Constanța.

Președintele Asociației IDDD din Constanța nu își aduce aminte

să fi semnat contractul prin care Pânzarul  se află în responsabilitatea Asociației pe care o conduce și este foarte sceptic privind conservarea navei. Să fie vorba oare despre niscaiva mânării, cu girul preșului de județ, care interzice presei să se intereseze de stare fizică a Pânzarului, punând embargo pe fotografieri/filmări? Să vedem cam ce vederi mai are asupra Pânzarului președintele onorific al Asociației care a luat în custodie (cu mare mândrie tovărășească și heirupul de brigadă) Pânzarul Moldovenesc, pe bază de contract, adică Haralambie Beizadea, profesor la Institutul de Marină din Constanța.

Dle Beizadea, vrem să filmăm cum putrezește Pânzarul uitat pe un cheu la Șantierul Naval și directorul Centrului Cultural zice că responsabil cu putrezirea sunteți dv. Eu? Nuuu! Consiliul Județean este proprietarul. Cred că prin Sergiu Dumitrescu, Centrul răspunde de Pânzar. Nici nu știu dacă n-a expirat chestia asta, că eu de trei ani n-am mai ajuns la Galați. E altă poveste, dar proprietarul este CJ…El a fost dat Fundației sau Asociației, ca să-l aranjeze, să-l scoată la manifestări festive, dar n-au fost bani pentru așa ceva…Banii de unde trebuia să vină? Fiecare de unde putea și cât putea!

Asta era ideea, să se adune de colo, de dincolo…

Mai era o propunere a unui tip din București, care însă voia garanții care nu puteau fi date, fiind a Consiliului…Dar ideea principală asta a fost, să se găsească un fraier, sau mai puțin fraier, care să-l aranjeze cât de cât. Și apoi să aibă chef … să aibă grijă de el. Consiliul ca entitate nu avea o structură care să se ocupe de treaba asta. Avem un acord, dar nu mai știu dacă este între Asociația IDDD și CJ sau între Asociație și Centru. E o chestie care s-a întâmplat acum patru ani, nu-mi aduc aminte. Cine a semnat? E bună întrebarea! Chiar nu știu cum a fost atunci faza, dar am avut o negociere prin care am stabilit cine ce face și care sunt responsabilitățile vizavi de obiectul respectiv, și CJ urma să-l dea cuiva. Asta a fost discuția. Eu am fost doar la discuție, nu și la etapele următoare. Dar eu vorbesc din amintiri, nu mai știu cine era acolo…. De la Centru a negociat un tip cu barbă, simpatic. Din partea IDDD au fost mai mulți.

Toate discuțiile despre Pânzar trebuie începute și terminate cu Ciprian Dediu

În fond, inițiatorii au fost Ciprian Dediu, Mihai Mihail și cred că principalul personaj care a propulsat acțiunea a fost Casian. Era chestia aia cu Ștefan cel Mare, 500 de ani…Viitorul Pânzarului? Este nevoie de bani, cam până în 100. 000 de euro, ca să fie refăcut. Așa cum este acum, este o cocă drăguță, cu care să faci poze, are un motor într-o stare foarte bună, dar Pânzarul nu mai poate fi pus pe apă. Tehnologic, trebuie găsite soluții. Una este să se îmbrace corpul ăla în fibră de sticlă, pe care o rezolvi cu 30-40 de mii de euro și îl pui la apă  și varianta mai scumpă, să finalizezi construcția-căci este nefinalizată- și să faci etanșare de lungă durată, nu una de repezeală. În plus, la frecușurile de acolo, și prin plecarea lui Gogoncea, Pânzarul a stat pe mal prea mult timp, s-a deteriorat, iar tehnologiile erau nepotrivite, masticul folosit pentru etanșarea filelor de bordaj era prost. Se știe, o barcă de lemn are nevoie de o întreținere serioasă și permanentă. Dacă este protejat, el ar putea fi un obiect de muzeu, dar dacă este lăsat acolo, în doi ani bagi degetul prin lemn înăuntru. Dacă m-ar asculta pe mine, ca om pasionat de Pânzar de 30 de ani, Pânzarul nu este navă de patrimoniu decât refăcut tradițional, complet din lemn, ca la vremea lui. Dacă se vrea doar trecerea pe drumurile pe care a navigat Pânzarul lui Ștefan cel Mare, atunci trebuie tras în fibră. Altfel, trebuie adus pe mal, gâdilat frumos, chitul și vopselele astupă greșelile și la revedere. Și rămânem cu o imagine formală, pentru că multe din elementele tradiționale n-or să se regăsească în el.

Pânzarul-iaht de protocol personal al lui Ciprian Dediu!

Ca obiect în mărime reală, Pânzarul este de admirat și poate fi o piesă în Muzeul Marinel Fluviale de la Galați. Este de fapt soluția realistă și salvatoare. Da, da! Ca să nu fie o muncă irosită. Cum să fie preluat înapoi? Habar n-am, nu-mi amintesc nici măcar cu aproximație termenii contractului!  Contractul era în ideea că va fi refăcut, că se obțin niște bani, că vine cineva să finanțeze treaba asta…dar….ca să bârfim, Dediu voia să-l transforme într-un fel de iaht de protocol al lui, era trup și suflet pentru Pânzar, dar asta ca să-l folosească el. Și apoi, struțo-cămila existentă, Centru Cultural-Consiliul Județului, dai banul, dar unde-i dai și de ce? Și nu ai cu cine sta de vorbă. De asta spun, e o găină moartă. Să fie moartă, dar ambalată cu grijă, să aibă scurgeri, să fie vopsit periodic, și e salvat. Așa sunt păstrate ambarcațiunile mai vechi și mai prăpădite decât asta și la Greenwich  Sunt câteva copertine și atât, fără mare cheltuială.

PS: Corabia Pânzarul Moldovenesc a ajuns la capătul vieții ei de corabie simbol al municipiului la mai puțin de 10 ani de la lansarea cu mare fast în 2004. În prezent zace abandonată pe un cheu al Șantierului Damen și este într-o stare de degradare ireversibilă. Înalt Prea Sfințitului Casian al Dunării de Jos oare îi tresare vre-un mușchi pe fața de protocoale înalte (ce se destindea când Înălțimea Sa plutea pe puntea Pânzarului)?  Managerii de la Damen spun că sunt pe punctul de a o arunca afară din șantier, dar că au ezitat doar din considerente de patriotism local și din respect pentru suma considerabilă, de 222. 000 de euro, cheltuită din bugetul Consiliului Județului Galați. De asta nu avem voie să filmăm putregaiurile bugetate, dle Președinte Bacalbașa?

 

Silviu VASILACHE   18 - septembrie - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Lungul drum al Româ

Mulţi români uită că aderarea în 2007 la Uniunea Europeană ...

Ambasadorul SUA la B

Un colaborator din SUA al Impact-est, gălăţean get-beget la origine, ...

Situaţia sectorului

Ministrul Adrian Oroş a participat la şedinţa de lucru organizată ...