Galaţii au intrat în epoca regenerării urbane. Vorba vine! Este deviza sub care municipalitatea stă strâns unită (de interese) în jurul Primarului şi a început proiectul de demolări haotice fără a propune alternative viabile şi rezonabile. De peste un an, demolarile dau stilul unui heirupism administrativ care promite că va da municipiului o alta faţă, corespunzătoare imaginii şi promisiunii electorale numită Noul Galaţi. Seria de desfiinţări de coşmelii numite spaţii comerciale stradale s-a demarat odată cu proiectul Oţelarilor-Frunzei-Gheorghe Asachi. Nu s-a terminat, continuă, dar fără reguli. Demolăm pe cine vrea şefu de la Primărie. Fără nici o logică, fără buget şi fără proiect supus dezbaterii publice, se demolează pentru cauza estetizării peisajului stradal. Estetizare, dar nu cine ştie ce. Tot o estetizare, dar cuplată cu un funcţional şi utilitar cam de grup de interese s-a început operaţiunea de tip ţeapă „Demolaţi garajele haotice pe banii voştri!”
Stan a dat cu demolarea la Parcul Ancora, nu la parcarea La Colonelu
Demolările vizau câmpurile de garaje din Micro 19 şi din Mazepa, zona Ancora. Când s-a vorbit de demolări în zona Ancora, toata lumea s-a gândit că se vor demola garajele din gruparea La Colonelu. Parcarea amenajată în perioada comunistă a fost malformată şi urâţită în perioada democraţiei originale româneşti, când zeci de garaje au fost urcate peste borduri şi locuri de parcare. Eroare de apreciere, nu aici a lovit cu buldozerul Primarul Stan, ci alături, în continuarea complexului Ancora. Pe surse de tip presă de partid, cică şi la Ancora, şi în Micro 19, era prevăzută desfiinţarea garajelor, păstrarea postului trafo sau a punctului termic, amenajarea de parcări auto cu 100 sau 200 locuri, spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii, spaţiu de aşteptare pentru elevi şi de socializare pentru locatarii zonei. Cum că vor fi amenajate zone pietonale, se vor face bănci, coşuri de gunoi, un WC ecologic, iluminat public, colectarea apelor pluviale şi în general un aspect urban civilizat. Valoarea investiţiilor se ridică la sume de ordinul a 5-7 milioane de lei. Mda.
Toate bune si frumoase, numai că ce s-a proiectat în birouri nu a corespuns cu realitatea din teren
Cel puţin în Mazepa, o baterie de garaje era la pachet cu locuinţele de la bloc. Aveau contracte de proprietate, nu de închiriere, deci demolarea nu putea fi făcută fără clarificarea proprietăţii pe teren. Culmea confuziei s-a produs când Primăria a silit proprietarii să demoleze de-a valma, fără să limpezească regimul proprietăţii. Nici în acest moment nu se ştie cine este proprietarul terenului de sub garaje. Şi mai multă confuzie vine din zona demolării. Cei care au şi acte de proprietate pe terenul de sub garaj trebuia să obţină de la Primărie autorizaţie de demolare. Acestea nu există, deci proprietarii pot fi amendaţi pentru demolare ilegală. Deşi târziu, proprietarii buimăciţi de la Ancora se asociază pentru a diminua efectele juridice ale demolarilor abuzive impuse de Primăria Galaţi, prin intimidare şi abuz. Ei vor să acţioneze în contencios administrativ Consiliul Local, Primăria Stan şi Poliţia Locală miliţian Manoliu pentru a obţine prin justiţie ceea ce Primăria nu poate demonstra-proprietatea asupra terenului de sub garaje. Totodată, cetăţenii păcaliţi vor să demonstreze că Programul de regenerare urbană propus de Primărie nu există, ci doar o mare minciună de o şi mai mare inutilitate publică. Deja echipa lui Sergiu Porumboiu se retrage din etapa cu studiul de fezabilitate. Deja o altă echipă, cu grupă sanguină politică potrivită, lucrează pe neştiute la proiectarea proiectului care nu se ştie ce conţine, pentru că n-a fost propus sau dezbătut nicăieri. Este o altă potriveală (ca să nu spunem golăneală) de Primăria Stan.
Regenerare urbană executată de organe de presiune locală
Nu în ultimul rând, încă o serie de ilegalităţi ale Primăriei pot bloca complet aşazisul proiect de regenerare urbană avansat de organele de presiune locală – nu există cadastru, exproprierea pentru utilitatea publică nu se poate face fără o hotărâre de guvern iar Primăria va uza de procedura intrării în legalitate, deşi aceasta a fost interzisă deja de câţiva ani. Sub lozinca „Pământul mănâncă construcţia”, confuziile şi abuzurile vor continua şi este de presupus că doar instanţele vor decide cum se va continua. Până atunci, oamenii sunt dezorientaţi, dezamăgiţi şi comentează critic sau defensiv nişte proiecte administrative stropite bine cu materialul inflamabil al unor minciuni de inutilitate publică. Este clar că mulţi şi-au demolat garajele fără să se documenteze şi fără să-şi evalueze drepturile. Curată paralizie de dictatură! Acum bocesc pe la colţuri, dar niciunul nu are curajul asocierii şi susţinerii unor demersuri legale. Toţi fierb în sucul propriei laşităţi şi aşteaptă ca altcineva să se sacrifice pentru ei. Am întrebat-o pe purtătoare de cuvânt Ema Turcu despre subtilităţile cazului, dar ea nu este specializată în subtilităţi, ci doar în salarizări grosiere şi mucles strategic.
Privind partea plină a paharului heirupismului distructiv
oricine vede proiectul de regenerare urbană ca o acţiune binevenită, capabilă să refacă estetică oraşelor româneşti, grav compromisă, desfiinţarea micilor chioşcuri comerciale postate obraznic la stradă şi nu prin dosuri de bloc, stoparea alterării aspectului marilor ansambluri de blocuri prin vechi închideri haotice de balcoane sau mai noi extinderi de parter, oprirea termoizolărilor scăpate de sub orice control, scoaterea de pe stâlpi a puzderiei de cabluri brăzdând faţadele şi cerul oraşului, refacerea miilor de spaţii verzi lăsate de izbelişte, a patrimoniului grav schimonosit, sau făcut una cu pământul. Numai că la noi se face regândire în stil european fără să privim la modelul european. Şi la ei există garajele de cartier, peste tot în Europa, dar nimănui nu-i trece prin cap să le dărâme. Căci orice român rătăcit prin cartiere rezidenţiale europene, cu ansambluri de blocuri proprietate privată, întâmplător sau în vizită la rude, s-a împiedicat şi de baterii de garaje, plantate, bine mersi, între acestea. Marea deosebire fiind doar aspectul decent şi uniform al construcţiei, cu grijă urmărit de autorităţi publice locale, dimpreună cu spaţiile verzi învecinate, atent îngrijite de Primării. Dacă vrem, putem şi la Galaţi. Dar între a vrea şi a putea stă o utilitate publică discutabilă şi repede orientabilă după cum bate vântul intereselor de grup. Este grupul ajuns la manetele buldozerului administrativ. Păzea, băi, cetăţene!
care WC-uri ecologice? Put de la 10 metri si in jurul lor colcaie microbii!