logoImpact EST nr. 880 - 29.07.2021

Acest om a fost împins în funcţii de execuţie politică de către PDSR, devenit PSD din anul 2000, până în 2012 a fost ales, timp de trei mandate, primar al municipiului Galaţi. Au fost 12 ani de „bătută pe loc”, când Galaţiul a îmbătrânit cu tot cu copiii şi tinerii lui, fiind înţepenit în lipsa de orizont şi perspectivă. Dumitru Nicolae era un ÎNCĂPĂŢÂNAT, fără apetit la nou, cu spaime la nou, care nu vedea mai departe de bombeul pantofilor lui. Nu a vizitat civilizaţii, nu a avut modele, avea spaimă de zborul cu avionul, aşa că nu a bătut cu pasul şi cu privitul decât câteva oraşe din fostul lagăr socialist.
Sunt 12 ani care ne vor costa pe veci conservatorismul lui, anchiloza gândirii sale lăsând o pecete grea asupra viitorului acestui oraş.
Este drept, a fost harnic, a robotit şi-a trăit 12 ani pentru acest oraş, dar a fost lipsit de viziune, iar încăpăţânarea l-a pus într-o umbră grea care va apăsa câteva generaţii peste viitorul şi lipsa de perspectivă a oraşului.
I-am reproşat multe din aceste consideraţii de acum, şi faţă în faţă şi găzetăreşte. De altfel, din anul 2004 nu am mai călcat în acel sediu al Primăriei, prăfuit, îmbâcsit, îmbătrânit şi înţesat de şmenari numiţi sau aleşi în funcţii importante.
În ediţia de faţă ne propunem, de fapt, să vă prezentăm ultimele zile de calvar din viaţa Primarului Dumitru Nicolae, interlocutorul nostru fiind unul dintre puţinii oameni în care Nicolae mai avea încredere şi care i-a fost alături necondiţionat. Desigur, a insistat să îi respectăm anonimatul.
Alături nu i-au fost cei pe care Primarul i-a făcut milionari în dolari şi în euro, toţi fiind ocupaţi să-şi numere banii şi domeniile.

Ultima dată l-am văzut în 2018, parcă…???

Nu îmi mai amintesc exact anul. Eram în maşină, în zona Pieţei „Ancora”. Nu îmi venea să cred ce vedeam. Dumitru Nicolae mergea pe trotuar încălţat în papuci din plastic, îmbrăcat cu un pantalon de trening de culoare albastră şi un maiou alb peste care avea un sacou gri. Pe atunci era Prefect Dorin Otrocol. Îmi aduc aminte că l-am sunat şi m-am pişat în capul tuturor pesedeilor pe care i-a făcut milionari în valută. L-am rugat imperativ să i-a legătura măcar cu unul dintre toţi aceştia, pentru a-l determina să îl cazeze pe Primar în unul dintre hoteluri, să-i asigure asistenţă medicală permanentă, masă şi igienă corporală şi vestimentară. Ce au înţeles alde Dan Nica şi toată cohorta de milionari din cercul lui gravitaţional, vom vedea în cele ce urmează.
Ştiu că atunci am scris o ştire cât un pachet de ţigări lungi, pe care o vom relua aproape integral aici:
„Ex-Primarul Nicolae a fost dus la Azil ???
Rămas singur mulţi ani după decesul soţiei sale, Dumitru Nicolae, cel ce a fost timp de 12 ani primar al Galaţiului, nu a mai avut, în ultimul timp, capacitatea fizică şi mentală să-şi poarte singur de grijă. Cândva mă revoltasem aici în Impact-est pe zecile şi sutele de patroni pe care Nicolae i-a făcut miliardari, căci l-am văzut pe stradă în zona Ancora, uşor rătăcit, parcă, încălţat în papuci de plastic şi îmbrăcat în pantaloni de trening şi… sacou. L-am sunat atunci pe ex-prefectul Otrocol să amintească clicii de pesedişti că Nicolae se află într-o situaţie cel puţin dificilă.
Sigur că nu am de ce a-i mulţumi pentru cei 12 ani, perioadă în care Galaţiul a murit şi economic şi edilitar, lent, sigur şi definitiv. Dar nu este doar vina lui că nu-şi pricepea timpul în care trăieşte. Acum îi alertăm din nou pe toţi pe care i-a făcut sutimiliardari să încerce să-i aline suferinţele, bătrâneţile şi boala severă cu care a fost diagnosticat.
Azilul de Bătrâni de pe strada Domnească este o sperietoare şi un loc care îţi dă fiori şi când îi pronunţi numele, darămite să-l mai şi vizitezi, or, în cazul de faţă, chiar să fii cazat, îngrijit şi tratat medical aici. În lumea civilizată astfel de centre pentru bătrâni sunt un fel de paradisuri, menite să le mulţumească cu decenţă celor care ne-au crescut şi au muncit pentru noi şi pentru societate.
Vârstele şi singurătăţile ne vor duce cam pe toţi pe acelaşi traseu, mai devreme sau mai târziu, dar să nu dovedim atâta minim ecumenism, încât să cinstim măcar faptele bune ale celui care a fost primarul Galaţiului timp de trei mandate, ne scoate uşor şi din creştinism.”

Pe la mormântul lui mai trece câte cineva. Găsesc resturi de lumânări

L-am cunoscut în Combinatul Siderurgic Galaţi, în 1981. Era şef de secţie la Uzina de Producere şi Distribuţie a Energiei în Siderurgie (UPDES). Eu eram şef de lot la Întreprinderea de Construcţii Montaj şi Reparaţii Siderurgice Galaţi (ICMRSG). Lui îi predam toate investiţiile noi, ca reprezentant al beneficiarului. Ulterior, el a ajuns director al Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi.
A intrat în politică şi administraţie fiind ales consilier judeţean pe listele PDSR (atunci), în mandatul 1996-2000, fiind propulsat preşedinte interimar al Consiliului Judeţului Galaţi, în anul 2000, după moartea lui Răzvan Angheluţă, care era preşedintele CJG.
În anul 2000 a fost ales Primar al Galaţiului din partea PDSR, Eugen Durbacă devenind indezirabil în cel de-al doilea mandat ca primar (1996-2000), fiind insubordonabil.
În toamnă, PSD avea să câştige şi alegerile parlamentare, zdrobind CDR care a dus ţara în gard între 1996-2000. Năstase şi guvernul lui au scos-o de acolo în favoarea intereselor de partid, de grup şi personale, vânzând toată industria strategică a României, începând cu siderurgia şi terminând cu industria neferoasă şi oţelurile speciale.
Dar, să revin la firul amintirilor interlocutorului meu, dialogul durând aproape patru ore.
Cei apropiaţi lui îmi spuneau că la el trebuia mers cu o singură problemă, dacă voiai să rezolvi ceva. Te duceai cu mai multe, de la două în sus, inclusiv, nu mai rezolvai nimic. Îţi arăta degetul mare printre arătător şi index şi spunea: „DOLHOASCA”!

În 2008 au fost primele probleme cu inima

Era în al doilea mandat de Primar al Galaţiului, când au apărut primele semne de suferinţă date de problemele cardiace. A fost internat la Secţia de Cardiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, la doctoriţa Nechita. Făcuse deja un preinfarct. După consult, a rămas internat. La ieşirea din gardă, doctoriţa Nechita a trecut prin salonul lui, pe la patul lui Nicolae să îşi ia la revedere şi l-a găsit în stare de inconştienţă.
În regim de urgenţă a venit un elicopter SMURD şi a fost transportat la cardiologia celebră de la Târgul Mureş.
Acolo a fost stabilizat. I-au fost puse primele stenturi, apoi, la un an-doi distanţă a fost internat la Fundeni. Când era internat la Tg. Mureş, cei pe care îi făcuse miliardari în afaceri şi în politică, îl dădeau deja mort. Drept pentru care a zis ca Lăpuşneanu: „Când am să mă întorc, pe mulţi am să-i popesc!”. N-a popit pe nimeni… Între 2008 şi 2012, suferinţele inimii s-au accentuat, ultimii doi ani din mandatul de Primar fiind exercitaţi de către viceprimarul Nicuşor Ciumacenco, devenit un fel de …pupil al său.

A început părăsirea, abandonul, singurătatea…

Primăria a pierdut multe procese, fiind acţionată în instanţă de cei ce revendicau bunuri imobiliare sau de către cei care făceau investiţii şi cărora le erau refuzate autorizaţiile de construire. În solidar cu Primăria , a fost acţionat şi obligat la plata de despăgubiri şi Primarul Dumitru Nicolae. Aşa a ajuns ca din conturi să îi fie executate mari sume de bani şi pensia uriaşă (de circa 12.000 de lei) prin popriri de până la 50%, fiind mai multe executări.
Cu un an înainte de a se îmbolnăvi mai grav, prin 2017, în noiembrie, am primit un telefon de la o măicuţă-stareţă (şi ea a dorit păstrarea anonimatului), care îi ducea zilnic mâncare caldă şi care avea şi cheia de la apartamentul de la etajul 1 din blocul „Dafin” situat pe faleza Dunării, unde locuia Dumitru Nicolae, care m-a anunţat că nu poate intra în apartament, deoarece cheia era în yală. M-a sunat pe mine fiindcă ştia că am fost cu Primarul la mormântul soţiei acestuia, ne-a văzut împreună la Catedrală, de aia m-a sunat, să mă întrebe dacă ştiu ceva de el.
Era într-o duminică de noiembrie, pe la ora 16:00, când măicuţa m-a sunat să mă întrebe dacă ştiu ceva de domnul Primar, căci nu răspunde la telefon, la sonerie şi nici nu poate băga cheia în yală să descuie uşa. Deci, sigur era în casă. Am fost cu maşina, am luat-o pe maică şi am mers la aşezământ de unde am luat o scară pliabilă şi un ciocan, urmând să sparg geamul de la bucătărie, pentru a pătrunde în apartament. În timp ce montam scara, a venit un echipaj de Poliţie Locală alertată, probabil, de vecini. Ne-a întrebat ce planuri avem şi ne-a spus că nu aşa se procedează. Au sunat la 112 şi au venit cei de la ISU-Pompieri şi o maşină a Staţiei de Salvare. Au urcat pe scara adusă de noi şi au spart termopanul de la bucătărie cu ciocanul nostru. Au descuiat uşa şi când am intrat, Domnul Primar ieşea din baie, îmbrăcat în halat. Ne-a întrebat ce-i cu noi acolo… Singurul cu care a acceptat să dialogheze am fost eu. I-am propus să mergem la spital. Medicul de pe salvare l-a întrebat în ce zi a săptămânii şi în ce dată suntem. A ştiut şi, în continuare, a refuzat să mergem la spital. Apoi s-a aşezat pe pat, în şezut şi nu s-a mai putut ridica. A ascultat sfatul meu şi am mers la spital.

Când nu mai eşti Primar, doctorii te ignoră. Pentru DOI lei un brancardier a redevenit om…

În acea zi, până în jurul orei 23:00, starea sa de sănătate s-a agravat. Mobilitatea membrelor inferioare a devenit zero. Cu toate aceste semnale, medicii de gardă de la cardiologie şi neurologie, care la- investigat la UPU, au decis că nu e nimic grav încât să fie internat, aşa că să îl luăm acasă!
Atunci l-am sunat pe viceprimarul Nicuşor Ciumacenco. Acesta l-a sunat pe chirurgul Paul Ichim, care la rândul lui l-a sunat pe neurochirurgul Corneliu Marinescu. Acesta a decis internarea în Secţia de Neurochirurgie. Interlocutorul meu a ştiut să puncteze că cei doi medici specialişti care l-au investigat la UPU şi ni l-au dat pachet acasă, au o culpă profesională.
L-au trimis acasă pe acel bătrân de peste 75 de ani din cauză că nu a dat mită nicăieri şi nu mai era nici Primar… A fost internat la Neurochirurgie, chiar dacă era pacient de Neurologie şi Cardiologie… Acolo a stat cu pamperşi şapte zile, cu pat îngrădit pe laterale…
Doctorul Marinescu ne-a sfătuit să-i cumpărăm un scaun cu rotile căci în urma CT-RMN a constatat că are creierul ciuruit de accidente vasculare. Pe lângă dr. Marinescu, l-a supravegheat şi dr. Cornel Mihalache, pe atunci şeful Secţiei de Neurochirurgie.
Când i se pregătea externarea, absolut din întâmplare, dr. geriatru sau gerontolog Aurelia Romilă (o rugăm să ne contacteze pentru detalii), a venit în cabinetul dr. Mihalache în chestiuni profesionale. Aşa a aflat de situaţia Primarului. Şi în loc să fie externat în cărucior, a fost internat pe secţia de gerontologie şi în două săptămâni a fost pus pe picioarele sale.
Tratamentul i-a priit din plin, încât mergea de zbârnâia prin salon şi pe holul secţiei. Mă întreba de câte ori mergeam la el: „Ce faci domle, eşti bine?”
Ştiu că i-am dus alimente şi o carte cu vindecătorul de boli a Sfântului Nectarie. Am uitat un amănunt. După investigaţiile la computer tomograf, dr. Marinescu l-a întrebat pe brancardier de ce nu l-a dus şi la radiologie pulmonară, cum era scris în fişa medicală. Acesta după ce am ieşit în hol mi-a spus că pot să-l omor că el nu-l mai cară nicăieri de la etajul cinci la subsol. Am intervenit, l-am rugat ca pe Dumnezeu. Nu aveam decât doi lei la mine. I i-am dat şi i-am promis că mâine vin cu bani şi îl plătesc. S-a înduplecat şi pentru doi lei, a redevenit om şi am fost iarăşi la subsol pentru acea investigaţie…
A fost externat pe picioarele lui, era bucuros şi a mai trăit din acel noiembrie 2017, până pe 29 martie 2019.

Sfârşitul şi l-a ales singur, refuzând să se mai hrănească

Făcea dese plimbări de la „Dafin” până la Complexul „Ancora”. De Crăciun i-am dus cozonaci şi cârnaţi, alimente pregătite în casă de către soţia mea. Dar, sfârşitul şi l-a ales singur, refuzând să se mai hrănească sau să mai vadă pe cineva, fiind profund dezamăgit şi scârbit de către toţi aceia care au profitat pe urma lui.

Neamurile: două surori şi doi nepoţi, din care unul l-a curăţat. Avea economii ZERO lei

În toată această perioadă, a continuat interlocutorul meu, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, repet, am vorbit cu sora lui care a fost farmacistă în Iaşi, cu o alta care fugise în SUA dinainte de 1990, aspect care l-a afectat în ascensiunea profesională până în 1990, şi cu sora soţiei, doctor de excepţie în Râmnicu Vâlcea, care a terminat facultatea de medicină cu zece pe linie. Sora din Iaşi mi-a spus că poate ajuta cu o sumă infimă, dacă va fi cazul. Din sumele uriaşe, din salariile de director, de primar şi cu o pensie mare, economiile erau zero, fiind sechestrate şi executate din conturi în urma proceselor Primăriei în care a fost condamnat la despăgubiri în solidar cu instituţia.
Ţiganii îşi făcuseră un obicei, dând vorba de la unii la alţii, şi îl tot sunau la uşă pentru a cerşi. Nu îl furau, dar el le dădea fără discernământ. De atunci s-a luat măsura montării unei camere de luat vederi.
Apoi apare nepotul din partea surorii – medic în Râmnicu Vâlcea. Acesta a profesat o vreme ca medic stomatolog în Germania, unde şi-a deschis un cabinet. A dat faliment şi, se pare, a fost acuzat şi de evaziune fiscală. De bun profesionist ce era, a eşuat la Galaţi şi a locuit la „Dafin” la unchiul-Primar… Se pare că acest nepot l-a curăţat de economiile ţinute în casă, nu în conturi. Dumitru Nicolae nu-l mai scotea din puşlama. Era urmărit prin INERPOL. În urma unui scandal pe care l-a provocat la locuinţa mamei din Râmnicu Vâlcea, prilej cu care a fost săltat şi deferit Justiţiei din Germania.

Tatăl lui Nicolae era numărul trei în afaceri, pe toată Dobrogea

Acum ceva timp am fost la Hârşova, legat de specialitatea mea de expert în monumente istorice, prilej cu cale l-am cunoscut pe directorul Muzeului de Istorie din localitate. Aşa am aflat că tatăl lui Dumitru Nicolae era, până în 1948, un prosper om de afaceri, ca potenţă financiară fiind al treilea din toată Dobrogea, cu tot cu Cadrilater. Cu acel prilej, acel director m-a rugat insistent să îl pun în legătură cu domnul Primar Dumitru Nicolae, care este fiu al oraşului, întrucât are multe să-i spună, căci este un bun cunoscător al istoriei familiei acestuia. Ar fi vrut să afle multe detalii şi de la Primar, dar între timp, acesta s-a îmbolnăvit. (Poate ne contactează, pe lângă doctorii Nechita şi Romilă, şi directorul Muzeului Hârşova).

A avut destinul părinţilor lui: praful s-a ales

Dumitru Nicolae a avut destinul familiei lui. Praful s-a ales din acumulările lor materiale. Preotul Gheorghe Ciupercă povestea că l-a cunoscut pe Nicolae de când era pioner, prin anii 50. Era un copil bun şi la carte şi ascultător.
Oraşul nu i-a făcut măcar o cruce. Din 29 martie, a rămas tot cea din lemn, pe care este fixată o placă din inox pe care sunt gravate datele naşterii şi morţii, crucea din lemn fiind fixată de crucea din marmură a soţiei, care a avut un destin tragic, marcat încă de când era tânără ingineră în acelaşi Combinat Siderurgic.
Pomenirea de 40 de zile a fost făcută la Cantina Socială a Bisericii „Sfântul Stelian” din Ţiglina 1, vizavi de intrarea în Grădina Botanică, în spatele Orăşelului Copiilor, unde preot paroh mai este, încă, P.C.P. CARP. Au participat 10 persoane şi peste o sută de oameni ai străzii…
Dumitru Nicolae nu a murit chiar de tot atunci, în acea zi de vineri, 29 martie 2019, în jurul orei 10:55, moarte întâmplată în apartamentul de la blocul „Dafin” de pe Faleză.
Ce s-a ales de bunurile rămase după moartea sa, nu este de povestit.
La mormântul lui, acelaşi Arhiepiscop al „Dunării de Jos”, dr. Casian Crăciun, a spus: „VENIM PE RÂND ŞI PLECĂM PE SĂRITE!”.

A consemnat Gelu Ciorici geluce@yahoo.com 24 - iunie - 2021

One Response so far.

  1. Basil spune:

    A fost totusi modest , durby dunga are 5 locuri de veci.

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Directorul Magearu s

Jupân Pucheanu se încăpăţânează să termine în ultimul său mandat ...

Valea Mărului, în

În ziua de duminică, 18 iulie 2021, oficialităţile din localitatea ...

FCSB în cădere acc

Fără Steaua, FCSB a devenit de pluton! De la echipa ...

De la Cîţu, citire

Preţul bunurilor de larg consum, ale serviciilor, alimentelor, combustibililor, au ...