logoImpact EST nr. 796 - 16.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Orice dezvoltare economico-socială a unei unităţi teritorial administrative de tip reşedinţă de judeţ, beneficiază de existenţa unor instituţii sau entităţi pentru a realiza politici de strategie sau implementare a acestora, ce vin în sprijinul politicului şi administraţiei.
În comparaţie cu ceea ce se întâmplă în ţară, în principalele oraşe, cu o dezvoltare exponenţială după decembrie ’89, unde aceste instituţii au o contribuţie consistentă, la Galaţi acestea au mai mult rol decorativ, existente ca imagine la nivel de pulsaţii modeste şi neconvingătoare. La noi trebuie musai asociată slaba activitate a acestora, alături de slaba calitate a managementului politic şi administrativ, a personalului uman implicat, cu starea de fapt în care ne zbatem la ora actuală, cu un ţinut în derivă, cu o economie pe la mijlocul clasamentului, faţă de numărul de judeţe existent, cu un colţ de ţară ce şi-a pierdut suflul, care arată ca o mârţoagă şi nu a cal pur sânge ca altădată.

Dar să enumerăm factorii la care facem referire:
– Camera de Comerţ şi Industrie – aproape inexistentă, ce abia se târâie, de la 200 de salariaţi la vreo 13-14, din care jumătate cu mapa. Fără măcar un sediu, cu patrimoniul păpat, băut şi fumat, trecut practic într-o afacere de familie de tip SRL pentru o FAMIGLIE în prezent.
– Tehnopol – o instituţie finanţată de la autorităţile locale, împănată cu beizadele, care nici măcar nu ştiu cu ce se mănâncă şi se ocupă în mod real după denumirea acesteia. Un loc de tăiat frunze la câini pe banii noştri, ai tuturor, din taxe şi impozite. Marele Gelu Kahu a înfiinţat această instituţie, dar care în prezent nu are nimic în comun cu ideile şi gândirea unui mare vizionar, care din păcate nu mai este printre noi.
– Zona Liberă – o instituţie care s-a transformat în mijloc de vacă de muls pentru numirile politice fără nicio noimă în Consiliile de Administraţie, cât şi pentru ciolanul cel mare de Director. De fapt, o Zonă Liberă fără zvâc, fără mari investiţii, fără venituri considerabile, fără investitori de marcă. Trebuie anunţată aici pierderea unei investiţii de mare calibru, prin nepăsare şi necunoaştere, prin nesimţire şi neimplicare a celor din conducere, dar şi din Administraţia Locală. O investiţie adusă şi promovată de către şefa Patronatului IMM Braşov, care a avut răbdare aproape trei ani, după care recent, investiţia, constând într-o fabrică de tractoare a fost inaugurată pe undeva în judeţul Hunedoara, cu mii de locuri de muncă.
– Parcul Industrial – entităţi aducătoare de profit, de investiţii multiple, de creare a numeroase locuri de muncă, desigur la alţii şi în nici un caz la noi. A fost aici la Galaţi printre primele începute la noi în ţară şi terminate abia acum trei ani, după o perioadă extrem de lungă, plină de peripeţii, de îndestulare a nesătuilor puşi doar pe furat, un PARC INDUSTRIAL, cel mai scump din România şi care nici până în prezent nu este funcţional. Un Parc Industrial doar pe hârtie, aflat într-un proces câştigat recent în dauna autorităţilor inconştiente care, suntem convinşi, vor plăti cu vârf şi indesat din buzunarul nostru, nu al lor burduşit prin rapt.
– Parcul de Soft – inaugurat primul în România cu surle şi trâmbiţe şi închis de curând. În fapt o mare escrocherie prin care cele două clădiri ale fostului Cămin al Marinarilor de pe vremea lui Ceaşcă, au încăput prin şmen în mâna celor ce au preluat şi fostul Navrom prin privatizare. Astfel, printr-un obiectiv cu denumire pompoasă la acea vreme şi de mare viitor, în mod abscons, s-a urmărit transformarea clădirilor una în Parc, cealaltă în hotel şi restaurant, dintre care prima pe banii STATULUI, a AUTORITĂŢILOR LOCALE. După ce obiectivul a fost atins, normal, încet-încet, au scufundat interesul şi preocuparea managerială pentru Parcul de Soft până la distrugere sau autodesfiinţare. Toate acestea când la Cluj o astfel de instituţie a crescut în progresie geometrică cu zeci de mii de salariaţi în IT sau la Iaşi care a devenit un pol de de dezvoltare în acest domeniu, aici în România unde cererea de personal în IT în acest moment se ridică la aproximativ 30.000 de persoane. La noi nu s-a putut pentru că suntem neputincioşi şi ticăloşi, pentru că nu erau create canale de scurgere spre propriile buzunare ale profitorilor din acestă activitate.
La toate acestea ar trebui necondiţionat adăugat mediul academic gălăţean, ce are, din nefericire, şi el o contribuţie modestă la dezvoltarea economică a zonei Covurluiului. Instituţie (Dunărea de Jos) închisă, închistată, având cadre didactice baricadate în turnul de fildeş al aroganţei şi preamăririi fără just temei. O instituţie cu un buget (în proporţie covârşitoare de la STAT) colosal, aproape jumătate cât al oraşului Galaţi. Buget de îngrăşat o armată de salariaţi, în fapt cel mai mare angajator din judeţ. Toate acestea, când în perioada de glorie a U.D.J., cu peste 19.000 de studenţi, erau mai puţine cadre didactice şi conexe ca în prezent, când sunt în jur de 11.000 de studenţi. Tare, nu?!
Ca la noi la nimeni, dar nu e bai, că doar e din BUGET, din cel produs şi datorită nouă, populaţiei rupte în cur. Îndestulăm intelectualitatea academică, care devine astfel amorfă spre liniştea celor care veghează de la pe-se-de, de la pe-ne-le, de la….

Analistu' lui Peşte 1 - noiembrie - 2019

Lasa un raspuns


De 16 ani, Gh. Marda

Toate fişetele şi rafturile redacţiei Impact-est, inclusiv un compartiment al ...

Bugetarii de lux Ali

Familia Alin şi Paula Stafie este una norocoasă şi cu ...