http://impact-est.ro/wp-content/uploads/anunt-nou.jpg
logoImpact EST anul XXIII – 2024, nr. 977 - 29.03.2024

viata-de-schimb-8Mergeţi să vedeţi, să respiraţi, să înţelegeţi şi să contemplaţi la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galaţi, ”Viaţă de schimb”, o comedie sumbro-realist-fantastică a scriitorului gălăţean Victor Cilincă (premiul doi la Concursul Naţional de Dramaturgie – Comedie Galaţi, 2011) în regia lui Cristian Gheorghe, scenografia Lăcrămioara Dumitraşcu, care a reuşit să construiască de la zero prin decor şi costume o altfel de lume, iar coregrafia Victoriei Bucun ne-a purtat în ritm şi emoţie spre tot ce regizorul şi actorii au reuşit să redea. Scriitorul spune: „Acest text se dedică, atât cât se poate, lui Dürrenmatt…” referindu-se la celebră afirmaţie cum că „…azi nu mai există nici vinovaţi, nici oameni care să poarte răspunderea a ceva, iar comedia este unică formă dramatică ce mai poate exprimă azi tragicul”. Adaug că în operă lui Dürrenmatt un loc central îl ocupă problematica dreptăţii şi îndurării, tratată în cheie tragicomică şi grotescă, cele mai multe din povestirile sale îmbrăcând formă literaturii poliţiste.Textul extrage din realitate stări şi angoase existenţiale transpuse prin mijloacele comediei. Piesa e un eseu cu speculaţii de avertisment pentru societatea mecanizării, a robotizării, a pierderii normalităţii, un SF despre cum este posibil să fim şi cum nu trebuie să ajungem. Şi dacă ajungem? Ce a făcut regizorul Cristian Gheorghe? A dus realitatea într-un SF şi a reuşit să creioneze din text cu ajutorul actorilor prin impact scenografic, coregrafic şi muzical o formulă diferită. Spectatorii trăiesc  accentuat amintiri despre ceea ce ne-a fost impus, am crezut şi am sperat în a fi mai bine. Până la urmă, unde se sfârşeşte o iubire şi unde începe cealaltă? Iubirile se întâmplă şi atât. Nimeni nu le poate pune zăgaz şi nimeni nu poate împiedica durerea. Nu trebuie să închidem ochii ca să trăim văzutul. Impactul emoţional al spectacolului e  un cumul de forţe interioare în simbioză cu cele interioare, un act artistic cu o lungime considerabilă care datorită implicării totale pare o dantelărie aproape cinematografică. Regizorul a construit cu minuţiozitate, tenacitate, activând fantastice resorturi creative  scenele actorilor amplificate cu muzică şi voce externă, gesturi sugestive, fizicaţie cu sens, impecabilă sincronizare, mimică activă, o fluenţă a mişcării aproape celestă. Personajele sunt  perfect conturate şi extreme de bine redate de: Ciprian Braşoveanu, Oana Preda Gheorghe (mirifici, fireşti, emoţionali de la realitate până la suflet), Aureliu Bâtcă (corect, sugestiv, implicat perfect),  debutanţii Flavia Călin şi Ionuţ Moldoveanu, Gabriel Constantinescu (sincer, autentic) Petrică Păpuşă ( constant şi antrenant), Dan Căpăţână (ferm ), Vlad Ajder, Florin Toma, Mihaela Lecca-Gorea (o trecere cursivă emotional-rafinată) şi copilul David Alexandru Gheorghe (pe care îl iubeşti pentru neiubirea tatălui). Virgil Tabus, Ştefan Forin (sublim în travesti), Răzvan Clopoţel (apariţie comico-tragică perfectă), Bogdan Culeasa  sunt minunaţi! “Viaţă de schimb” este fără îndoială o reprezentaţie care rămâne în memorie. Pe timpul celor două ore, râzi, plângi şi speri, pentru ca mai apoi să nu poţi ieşi indiferent din sală. Pornind de la text, echipa Teatrului Dramatic face vie o lume imaginară şi negativă. Viaţa locuitorilor acestei lumi este controlată în totalitate de un stat poliţienesc, cel care face şi desface, schimbă destine ca un geniu  care experimentează pe trupuri  şi nu pe suflete. Orice gest, cuvânt sau sentiment care se abate de la linia trasată de cei care deţin puterea este sancţionat brutal, fără întârziere. Din lumea imaginată în „Viaţă de schimb” lipsesc închisorile, iar oamenii care ucid sunt forţaţi să-şi părăsească vechea identitate şi să intre în pielea celui pe care l-au omorât. Nu li se permite să fie nici mai buni, nici mai slabi decât victimele lor. O astfel de societate devine  o închisoare. Ei nu mai ştiu că un lucru banal  te poate face fericit pentru că au sufletul anchilozat.  Regizorul spune “E un spectacol care are de toate: dinamism, acţiune, dramă, comedie, sensibilitate, romantism, tot ceea ce există pe această lume în care noi încercăm să trăim cât mai frumos”. Actorii se bucură şi sunt trişti …pentru ei vieţile trăite în mai mult de două ore lăsa amprente pe care doar marea, vântul, căldură şi aplauzele le pot diminua ca impact afectiv. Nu ştiu ce (nu ştiu nici cum) le spune Cristian Gheorghe  actorilor cu care lucrează ‘ce şi cum’  şi uneori parcă nici nu aş vrea să aflu. Nu aş vrea să mi se devoaleze nimic, să fiu dez-vrăjită, să se smulgă aura. Dar e clar că împreună performează, comunică într-un mediu „lucrativ” aparte, care nu le limitează libertatea şi în acelaşi timp le educă spiritul. E atâta energie activată cu cap, o „nebunie” atât de magnetică, încât ştiu precis că în spate sunt zeci de ore de trudă, de construcţie riguroasă. Oamenii ăştia nu doar au citit textul şi îl spun pe de rost. Ei se identifică cu povestea şi, prin ei, o descoperim şi noi. Şi ne interesează. Pentru că e vie, are dimensiune şi relief. Tot ce se întâmplă pe scenă are o miză, nu e nimic întâmplător.  Jucat strâns, sigur, realizat cu măsură. ‘’Viata de schimb’’  este un spectacol despre instincte care deschide apetitul pentru spirit – o mini-enciclopedie teatrală, mostră de profesionalism desăvârşit. Totul învăluit într-o atât de tandră, surprinzătoare, discretă  şi rodnică emoţie. Ca  într-o realitate abstractă. Simţim că nu înţelegem aşa cum ne-am dori  ce se întâmplă cu noi în România de astăzi? Ca să răspundeţi acestor întrebări şi multor altora care vă preocupă de mult timp, faceţi efortul de a vedea acest spectacol, indiferent  că răscoleşte şi vindecă, tulbură şi clarifică, vă provoacă şi vă face să simţiţi cam tot ce vă aşteptaţi să simţiţi într-o sală de teatru. Este inutil să vorbim despre jocul actorilor pentru că  performanţele actoriceşti ale tuturor  protagoniştilor sunt absolut remarcabile. Această terapie prin teatru mustind de ironie şi autoironie se dezvoltă într-un tăvălug de situaţii care atacă puncte nevralgice de ordin politic, sociologic, familial şi individual fără a avea pretenţia de a da vreun diagnostic sau a vrea să inducă un anumit tip de schimbare. Punctul final, culminant al spectacolui, monologul Oanei Preda-Gheorghe, apariţia copilului sfâşiat de neiubire de tată vă va lăsa probabil să reflectaţi  aşezaţi în scaune şi cu mai multă  poftă de a aplauda. Mulţumim dragilor pentru această lacrimă trezită cu speranţa de a recunoaşte că se poate şi ALTFEL.

Gabriela FILIMON 22 - mai - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

ARGOUL

Definit ca „limbaj convenţional folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători, ...

RESPECT...

Respect toate ființele lăsate de Dumnezeu pe Pământ! Se înțelege că ...

O luptă pierdută:

De când te știi tu pe lume,  cetățean model,  sistemul ...

ADIO, OCCIDENT, BUN

Nu-ți imaginezi ce se întâmplă în China, în Asia. Centrul ...