Sau amândouă deodată, ceea ce ar fi foarte grav. „Erare humanum est, perseverare diabolicum”, după cum spuneau pe vremuri latinii. La ora actuală, contemporanii noştri o alintă criză, ceea ce dă peste cap toate socotelile concetăţenilor. Vom explica pe parcurs. Prin urmare, dacă ceea ce se întâmplă ar fi doar greşeală, chestiunea ar fi scuzabilă. Dar, s-ar părea că elementul principal în această ecuaţie îl reprezintă prostia. Poate şi anumite interese electorale?
Această noţiune denumită generic prostie nu are procese de conştiinţă, este incapabilă de căinţă, precum virusul de remuşcare. Ea vine dintr-o planetă cu flori pestilenţiale, populaţie de cârpă, păsări cu tril de tinichea, etc. Ajungând în punctul acesta, să trecem practic la subiectul acestui material.
Guvernul Orban
După cum până acum o scurtă perioadă de timp – câteva luni – toată lumea făcea băşcălie de celebra madam Dăncilă şi ipochimenii ei, al căror duşman declarat fusese în anii copilăriei „ŞCOALA”.
Cu agramatismul ei proverbial, doamna a fost premier de guvern PSD-ist, ne-a distrat o lungă perioadă de timp. Dar, iată, că nici miniştrii marelui Ludovic nu se lasă mai prejos, şi după câte se pare, nici ei n-au rupt uşile claselor primare.
Când madam Violeta de la Muncă îi trage de zor cu „inopinant” în loc de inopinat, şeful guvernului sare zglobiu de câte ori are ocazia peste acuzativul „pe”, folosind când are chef conjuncţia copulativă „şi”, ne dăm seama au aju învăţat la aceeaşi şcoală cu doamna V.V. Dăncilă.
Şi-acum, să vedem greşelile şi (sau) prostiile pe care le face cu zâmbetul pe buze actualul cabinet Orban, alături de preşedintele ţării, nea Hanny. Pentru ca să nu se defecteze la gâlci cu diaspora (voturile, săracele) au permis revenirea în ţară a tuturor interlopilor, ciorditorilor profesionişti, cerşetorilor, boschetarilor şi a altor pierde-vreme prin occident.
Fără a lua în considerare că în felul acesta vor pierde foarte multe voturi dintre voturile autohtone. Lui Klaus îi convine, că el nu mai poate candida. Dar ceilalţi? Populaţia, după cum se poate vedea şi cu ochelari de sudură, este revoltată că face puşcărie la domiciliu, la fel ca infractorii care au devalizat averea statului.
S-ar părea că în toată această problemă, un rol esenţial îl are secretarul de stat ARAFAT, care pentru a-şi păstra această funcţie îndrugă verzi şi uscate, pentru că are cine să-l creadă. Un singur lucru nu ne explică tov. Arafat, şi anume de ce aproape 900 de cadre medicale s-au infectat, când rolul lor era să ne protejeze pe noi, populimea, de un astfel de pericol.
Confiscarea averilor şi alte vrăjeli
În momemntul în care era pe punctul de a prelua conducerea guvernului liberal, Ludovic Orban a băgat pe ţeavă chestiunea cu fost lege 18, cu confiscarea averilor ilicite şi arestarea făptuitorilor. Trebuie să recunoaştem că cine ar face asta, ar sta în vârful piramidei sine die.
Oamenii cu vârsta de peste 65 de ani se plâng de această discriminare, invocând drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în constituţia României. Luând în considerare toate sesizările primite la redacţie, nu putem decât să le dăm dreptate. Exemple:
– Un bătrân de peste 65 de ani se simte rău şi trebuie să meargă la medicul de familie. Programul medicului respectiv este între 07.00-10.00. Pensionarul poate părăsi domiciliul după ora 11.00. Ei?
– Are un părinte la ţară care este într-o stare gravă, sau poate chiar mai rău. Omul care a fentat moartea şi a depăşit 65 de ani, are doar două ore la dispoziţie. Cum procedează, domnilor liberali? Sau poate ne explică tovarăşul Arafat? De ce crede domnia sa că în cele două ore în care au „liber”, cetăţenii de peste 65 de ani nu se pot infecta? Din păcate, în ultima perioadă au decedat mai mulţi bolnavi cu vârsta sub 65 de ani.
– Dar faptul că acest om, care a muncitpentru statul român o viaţă, la ora 11.00 se duce să-şi agonisească cele necesare, şi tot stând pe la cozi depăşeşte ora 13.00, şi la întoarcere îl găbjeşte tovarăşul miliţian, şi îi rade o amendă de trei pensii. Degeaba îi explică timid bătrânul că de fapt nu s-a dus la gagici, ci la probleme strict necesare. Credeţi cumva că gaborul o să izbucnească în plâns? Nici vorbă.
– O altă problemă extrem de importantă este închiderea magazinelor de cartier, sau a micilor ateliere (frizerie, croitorie, ocheleari, încălţăminte, etc.) Are nevoie imperioasă omul de un robinet, o ţeavă, un bec, un sac de ciment, vrea să se tundă, să se bărbierească, să-şi repare ochelarii de vedere sau să şi-i schimbe, şi multe, multe altele. Sau să dea ministrula Vela o ordonanţă meletară, prin care să fim obligaţi să ne lăsăm pleată şi barbă. Poate în felul acesta speriem viruşii.
