Cu capul afundat în perna lui favorită din puf de lebăda, după un efort substanţial pe stratul de zăpadă de pe versant, dintr-o dată cerul s-a înnegurat, prevestind viscol şi zloată. Se făcea că i-a revenit bugetul „ruşinii naţionale” după cum îi plăcea să-l definească, de la Parlamentul României, fără nici un fel de modificare.
Cuprins de o irascibilitate aproape oficială, ar fi avut următoarea (O)poziţie:
Vă spun un nu hotărât, întrucât Curtea Constituţională a României, pe lângă că nu are o componenţă corectă, aplecând tasul cântarului foarte mult spre stânga, şi care, de multe ori, nici ea nu a respectat constituţia, parlamentul şi guvernul nu s-au închinat în faţa literei constituţionale, nici eu nu voi semna promulgarea bugetului pe anul 2019. Şi mai am multe să vă spun, javrelor… În momentul acela, probabil a căzut unul din schiurile depozitate pe hol, iar domnul preşedinte a sărit speriat din somn.
CONCLUZIE: mare pacoste pe ţeasta bietului român, care, paradoxal, este nevoit să aleagă între două rele. Unul pasiv şi somnolent, cu titlu prezidenţial, altul cu un grad impresionant de infracţionalitate, cu condamnări penale cu executare la activ, cu tentă pronunţată spre violenţă etc.
Parcă tot somnul este mai binefăcător.
22 - martie - 2019
