logoImpact EST nr. 787 - 18.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Mic preambul

N-o să citiţi o asemenea anchetă în Ziarul Financiar. Fiindcă ZF nu mai are chef de anchete, ci facturează articole publicitare la greu şi mimează presa de business. Nu veţi găsi o asemenea ancheta nici în presa naţională, fiindcă, în opinia multor ziarişti, Liviu Dragnea, satanizat la greu, e rău de tot, nimic din ce spune nu e decât viclenie, nimic din ce face nu e decât hoţie. Niciunul din contestatarii săi nu vorbeşte despre protocoale, despre achitările pe bandă rulantă, despre presiunile diverselor partide europene, toţi îl înjura pe Dragnea. Niciunul din adversarii săi politici nu îi face cu adevărat opoziţie, în afară de câteva declaraţii sforăitoare în faţa camerelor de luat vederi, nimeni nu transpiră cu adevărat să caute lucruri cu care să îi demoleze Guvernul.
Aşa că Dragnea e puternic fiindcă Opoziţia e slabă, iar contestatarii săi cei mai mulţi sunt pe Facebook, România reală are alte gânduri, alte preocupări. De aia chiar la această oră, cei mai înfocaţi contestatari ai lui Dragnea o ard la sarmale şi pe Candy Crush, în timp ce în Franţa, după a 8-a săptămână de proteste violente ale „vestelor galbene”, făcute la minus 7 grade şi cu gaze iritante în glanda, Macron se roagă la îngeraşi să mai rămână măcar până la capătul mandatului preşedinte.
Liviu Dragnea, vorbind de la tribuna Consiliului Naţional al PSD de acum trei duminici, a şocat asistenta prin abordarea unui subiect tabu: a spus pe şleau că multinaţionalele nu plătesc decât bani „de seminţe” ca impozit, fiindcă declara profituri foarte mici din marile cifre de afaceri pe care le fac în România.
Presa naţională şi Facebook au emis un verdict clar: Dragnea vrea să atace multinaţionalele, să le alunge, se erdoganizeaza România, vine sfârşitul lumii.
Dar nimeni nu a stat să verifice dacă e realitate ce a spus Dragnea sau minciună. E atât de comod să zici „dă-l în plm pe Dragnea!”, o face oricine pe facebook, ce contează dacă are sau nu dreptate?
Nimeni nu a avut chef să verifice pe cifre cât plătesc cu adevărat multinaţionalele din România.
Avem mai jos o analiză a campionilor economici ai României, sunt primii 100, cei mai tari.
Cât plătesc ei României ca să facă cifrele imense de afaceri de miliarde de lei/euro? MAI NIMIC. Campionii României la business (aia care-s linşi în fund în topurile Forbes sau topurile ZF) fac „bine” doar două lucruri, absolut nesimţite, în România:
1) declară profituri mici;
2) plătesc sume absolut ridicole pentru profiturile mici declarate, căci profiturile astea tot lor le rămân, noi discutăm de 16 la sută din ce se declară, asta e oglinda profitului declarat, asta intră Statului Român în buzunare.
Aşadar, Dragnea NU minte în această privinţă. Dar faptul că Liviu Dragnea a aruncat corect subiectul „pe piaţa”, că are dreptate, nu îl scapă de obligaţii şi de responsabilităţi nici pe el, nici pe guvernul pe care îl conduce din umbră.

În Top 100, doar 3 firme cu capital românesc. Trist

Iar adevărul se conturează din toate cifrele de mai jos, din următoarele piese pe care le susţin cu CIFRE luate de la Registrul Comerţului:
– 85% din Top 100 România sunt multinaţionale;
– peste 90 la sută din multinaţionale declară profit infinitezimal faţă de cifrele absolut babane de afaceri pe care le au:
– pentru faptul că multinaţionalele ce operează în România declară profituri perfid de mici, impozitul de 16 la sută pe care îl plătesc pentru ele este insignifiant, când ele scot în afara ţării toată mierea de ZECI de MILIARDE de EURO pe care o produc aici;
– sunt 12 firme deţinute majoritar de Statul Român. Acestea, cu rare excepţii, declară profituri incredibil de mari, ceea ce este absolut şocant. Şi bine. Fiindcă multinaţionalele pot să ia exemplu.
– firmele deţinute de oameni de afaceri ROMÂNI, cam puţine în top 100, adică foarte puţine, declară margini de profit foarte bune, peste media europeană sau mondială a sectorului lor de activitate;
– există în acest articol şi un top al companiilor multinaţionale ULTRA NESIMŢITE, care fac rapoartele contabile de final de an, zicen noi, la mişto. Să citiţi topul, e mai jos. Iată, HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL îşi bate JOC de România scoţând lemn de sute de milioane de euro din ţară şi declarând profit 1 la sută din cifra de afaceri. Lanţul de magazine CORA declară în batjocură profit de sub 900 000 de euro pe 2017. Ţiriac declara pierderi pe Ţiriac Auto, în condiţiile în care a rulat 300 de milioane de euro pe 2017.
– există şi firme care surprind în mod pozitiv: CONTINENTAL, o multinaţională discretă în România, care declară profituri colosale şi nu îşi bate joc de ţară; apoi, Coca-Cola, care declară profituri la standardul corect al industriei, fără să încerce să ascundă cash-ul.
– există companii precum cea care gestionează marea vedetă EMAG care au ani de zile consecutivi de pierderi, pe care Fiscul nu le vede.

Practic, „Taxa pe lăcomie” este opera Consiliului UE

Până să îl înjurăm sau nu pe Dragnea că vrea să impună o „taxă pe lăcomie”, trebuie să vă spunem că nu el a inventat conceptul, ci ditamai Consiliu Uniunii Europene, în care cu toţii trebuie să credem, nu-i aşa, căci suntem o ţară pro-europeană?!
Iată Directiva UE 1164 din 2016, adoptată de Consiliul UE: „Actul legislativ european urmăreşte ca multinaţionalele care activează în statele membre UE să nu mai poată ocoli impozitarea profiturilor reale realizate în ţările unde-şi derulează afacerile.”
Această directivă subliniază că, „în efortul de a-şi reduce obligaţiile fiscale globale, grupurile de societăţi au recurs din ce în ce mai mult la erodarea bazei impozabile şi la transferul profiturilor (BEPS)” (aici şi linkul: https://publications.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/029ea67e-4d76-11e6-89bd-01aa75ed71a1).
Ce înseamnă asta? Că Dragnea şi PSD sau Guvernul au LEGITIMITATE să impună o „taxă pe lăcomie”!
Fiindcă multinaţionalele din România sunt lacome şi nesimţite, îşi bat joc de România de peste un deceniu şi iau zeci de miliarde din banii românilor fără să întoarcă ţării prea multe. De fapt, asta e ideea, nu că Dragnea are dreptate sau nu.

Sugestii şi gânduri pentru Liviu Dragnea

Pentru mine, nu e destul ca un om puternic de la conducerea ţării a remarcat o problemă gravă a României. Au mai fost şi alţii care au făcut-o, nu numai Dragnea. Constantinescu se smiorcăia că l-au „făcut” serviciile secrete, aveam să aflăm ce e Statul paralel abia 20 de ani mai târziu. Băsescu acuza lipsa de elasticitate a Parlamentului, cu tone de frecători de mentă pe bani buni. Referendumul sau, votat de popor, dar nepus în aplicare, a distrus încrederea românilor în acest exerciţiu de sondare a voinţei poporului.
Da, domnule Dragnea, aveţi dreptate: multinaţionalele din România îşi bat joc de ţară, de Fisc, de guverne şi plătesc puţin înapoi României pentru cât produc pe teritoriul ei, pentru zecile de miliarde de euro pe care le fac. Însă dumneavoastră credeţi că veţi rezolva această problemă strigându-i lui Teodorovici „să se ocupe”? Trebuie mult mai mult decât Teodorovici sau Dragnea aici. Trebuie ca multinaţionalele să înţeleagă că se schimbă calimera. De tot.
Iată câteva insight-uri ale acestei probleme, ca să nu vă zică apropiaţii din PSD că s-au apucat de treabă fără să ştie următoarele:
– cu multinaţionalele nu poţi lucra diplomatic. Diplomaţia o folosesc ele când se mucoşesc la ambasadele de resort că Statul le opresează; invers, le doare în cot de discuţii amiabile. Aghiasma curăţirii de păcate fiscale a multinaţionalelor se numeşte FISCUL. Fiscul, domnule Dragnea, îngheaţă rahatul din analize până şi patronilor Google, când IRS-ul se pune pe ei. Fiscul îi dă şi lui Cristiano Ronaldo cartonaş roşu. Dar România stă slab la acest capitol. Însă barda ANAF e singura cu care poţi deschide uşa multinaţionalelor.
– ANAF e o instituţie slăbită rău operaţional, slăbită rău şi ca resursă umană. Diversele schimbări de şefi, salariile proaste, lipsa de dotări informatice, tâmpenia cu despărţirea dintre „Antifraudă” şi „Finanţele Publice”, toate astea au făcut din această instituţie de control/forţă un bichon maltez care mai poate trage de chiloţi doar contribuabilul din categoria IMM.
– ANAF nu are capacitatea profesională să meargă în control la Top 100 pe acţiuni de amploare. În momentul în care, să zicem, s-ar găsi 5 curajoşi să vină în multinaţionala X, ar da de o grupare bine consolidată de experţi contabili şi „consultanţi” din BIG FOUR, adică din firmele de audit PricewaterhouseCoopers, Deloitte Touche Tohmatsu, Ernst & Young şi KPMG – care îi „împachetează” pe funcţionarii ANAF cât ai zice „Home Alone 2”. Nivelul de expertiză al funcţionarilor ANAF este infim faţă de expertiza profesională a auditorilor din multinaţionale şi, chiar dacă ar fi în echipă unul foarte bun profesional, prezenţa sa este tot infimă în faţa a 6 experţi din partea KPMG care au „parfumat” cifrele în bilanţuri ce cuprind analiza şi contabilizarea a sute de mii de facturi şi bonuri Kaufland, ca să dăm un exemplu.
– Şi să nu vă mai zic că multinaţionalele angajează la greu şefi din ANAF, îi trec în „privat” cum s-ar zice. Sau rudele şefilor din ANAF: neveste, copii. Vă dau un scurt exemplu. La Cluj, NTT DATA România, un gigant local din IT, are doi angajaţi mai… speciali: Nausica Costin, fata fostului şef Mihai Costin ce a domnit peste Finanţele Publice din Cluj peste 20 de ani şi care e CFO în NTT Data; Adrian Haas, fost turnător la Securitate, clujean ce a fost în etapa Boc-premier pus director la Direcţia Mari Contribuabili din cadrul ANAF Bucureşti. Păi, credeţi, domnule Dragnea, că se întâmplă ceva „în concret” dacă ANAF Cluj merge la NTT Dată în control să vadă, de exemplu, cum e cu costurile de transfer?
– De asemenea, ANAF nu are nici capacitatea de a exercita controale de fond la TOP 100. 90 la sută din PUŢINELE controale la TOP 100 sunt tematice. Nu există posibilităţi să ţii resursa umană şi aşa puţină din ANAF să facă chestii de fond.
– ANAF se concentrează azi în proporţie de 90% pe controale la IMM-uri, că patronul mic e mai uşor de lovit sau dă şpagă mai uşor.
– Direcţiile ANAF din teritoriu nu se duc „pe teren” decât „în oraş”. Sunt tone de multinaţionale (automotive, transport, producţie etc) care au sedii în comune din judeţe şi unde ar fi loc cât China de controale, având în vedere ce bilanţuri dubioase au, dar nu se duce nimeni niciodată în control. Nu uitaţi, domnule Dragnea, că sub Top 100, mai sunt încă 1000 de companii foarte bune, dar nu îndestul de mari să fie verificate.
– ANAF/Antifraudă şi angajaţii săi NU au capacitatea de a investiga în mod rapid şi la secundă cum dispar banii din multinaţionale în afara ţării. Aparent, toţi politicienii ştiu „cum se scot banii peste graniţele României”. De ce nu angajează şi ANAF consultanţi „răspopiţi” din Big Four, care au plecat de acolo şi care să lucreze la procent din amenzi, pe modelul funcţionarilor publici? Altfel sta la masă KPMG de la multinaţionala X cu un inspector ANAF ce calcă în picioare o frizerie şi altfel stă cu un fost membru al „Patrulaterului”! CUM dispar banii dintr-o companie ce face 15 miliarde de lei pe an şi declară profit 1 la sută, asta trebuie să fie principala preocupare a ANAF.
– ANAF are nevoie de retehnologizare. Se lucrează încă cu imprimante pe ace. În timp ce multinaţionalele îşi ascund facturile în arhive electronice.
– ANAF are nevoie de optimizare profesională pentru funcţionari. După facultate, dacă prind posturi, cei tineri care ajung în ANAF învăţă de la „bătrâni” ABC-ul: îi iei registrul de casă, te uiţi la nişte chestii şi asta e, că nu ne face Statul Roman statuie. Aşa zic ei şi e de înţeles. Dacă e să intre în luptă cu un conţopist din PWC, ăla de la ANAF adoarme după primele 7 eschive perverse ale auditului.
– ANAF şi specialiştii săi trebuie să găsească resurse legale şi informative de a distruge „scuza” centrului de cost. Să vă explic cum fură multinaţionalele în 90 la sută din cazuri. Luăm un exemplu, o firmă de IT din România. Ca ea, se comportă majoritatea firmelor de IT din România care declară anual maxim 10 la sută profit din cifra de afaceri ca să închidă gura Fiscului. În realitate, se întâmplă altceva, ce înseamnă evaziune fiscală. Să zicem că firma Virgin Money din UK doreşte un soft nou pentru operaţiunile sale financiare şi de banking şi că eu câştig proiectul în valoare de 74 de milioane de euro. Semnarea contractului nu se va face cu firma mea de IT din România direct, ci cu o firmă tot de a mea, dar din Malta sau Estonia sau Irlanda, adică unde fiscalitatea pe drepturile de autor ce acoperă soft sau mărci sau licenţiere e mult mai relaxată. Eu ştiu că preţul efectiv al proiectului e doar 51 de milioane de euro şi exact pe suma asta voi semna din partea firmei instalate în Malta sau Estonia (a mea) cu firmă din România (tot a mea) având grijă să transfer în ţara doar costul salariilor, taxelor aferente salariilor, costul chiriei şi operaţiunilor şi maxim încă o sumă care să însemne între 8 şi 10 la sută profit. Restul de 23 de milioane de euro rămân în entitatea din Malta şi îi voi folosi cum am eu chef, evitând România. În cazul unei confruntări cu organul ANAF, chiar şi dacă mi s-ar depista contractul dintre firmă din România şi firmă din Malta, aş putea să le trântesc ca asta din România e un soi de centru de cost şi le-aş închide gura, chit că mi-ar putea dovedi că tot eu sunt proprietarul. Dar, de exemplu, în industria automotive, dumă cu centrul de cost e pe faţă. Daimler îşi asumă proprietatea sau tutoratul comercial al firmei Star Assembly din Sebeş/Alba şi zice că aia e centru de cost. Însă nimeni din ANAF nu se uită dacă preţul de transfer al cutiilor de viteza exportate din fabrica de la Sebeş (SRL românesc) este corect stabilit către holdingul Daimler AG (firma nemţească). Înţeleg ca papagalii de antreprenori români trebuie să stea drepţi în fata Fiscului pentru un decont de benzină prost înregistrat, dar ăştia din multinaţionale ce au? Statut privilegiat?
Să te baţi cu multinaţionalele nu e treabă uşoară. Dragnea şi-a asumat un război mare. Dar trebuie să vedem cum va pune în aplicare strategia, care va fi tactica aleasă.

Topuleţe cu nesimţiţii din multinaţionale

Înainte de analiza fir cu fir a fiecărei companii din Top 100, iată 11 „topuleţe” mai mici, ca să vedeţi per fiecare ramură de business, cine sunt nesimţiţii cei mai mari din multinaţionale, care sunt brandurile care îşi bat joc cu adevărat de România.
Şi tot înainte să vedeţi cine sunt multinaţionalele cele mai nesimţite din România, să vedem cine este SINGURA COMPANIE cu capital ROMÂNESC care merită toate laudele pentru felul în care se comportă fiscal: e vorba de Dedeman. BRAVO! Foarte trist e că sunt singura firmă…
ÎNCEPEM!
Marii retaileri sunt, de fapt, cei mai mari nesimţiţi (vezi tabelul de mai sus). ANAF ce zice de cifrele prezentate?

(va urma)

Liviu ALEXA, www.ziardecluj.ro 18 - ianuarie - 2019

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”