logoImpact EST nr. 746 - 19.10.2018

Este de notorietate faptul că numărul foarte mare de credite bancare în franci elveţieni din anii 2007-2008 a produs consecinţe dramatice asupra situaţiei economice a unui număr foarte mare de titulari de credite bancare, din cauza deprecierii monedei noastre în raport de francul elveţian.
Pe acest fond, în luna aprilie 2016 a fost publicată Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite (M.O. nr. 442/28.04.2016, urmând a intra în vigoare în 15 zile de la publicare).
Prin această lege s-a dat posibilitatea stingerii unui credit ipotecar neperformant prin cedarea bunului cu care s-a garantat creditul către banca/ instituţia financiar nebancară.
Iniţial, legea permitea darea în plată a imobilului ipotecat, cu destinaţia de locuinţă, către bancă, indiferent dacă împrumutatul mai putea sau nu să-şi achite creditul, aspect contestat de către bănci în faţa Curţii Constituţionale.
Prin Decizia 623/25.10.2016 CCR a decis asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate de către bănci pe marginea Legii nr. 77/2016, pe unele admiţându-le, pe altele nu, hotărând că legea urmează să se aplice contractelor de credit în curs dar că instanţele de judecată urmează să verifice îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, în dosarele aflate pe rol ca urmare a procedurii dării în plată.

Ce înseamnă în concret impreviziunea şi când se aplică?

Impreviziunea intervine când pe parcursul executării unui contract a survenit un eveniment excepţional şi exterior voinţei celor două părţi contractante, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute, îndepărtându-l de scopul său şi de utilitatea socială.
Prin motivarea acestei Decizii, Curtea Constituţională a lărgit sfera de aplicabilitate a Legii dării în plată, impreviziunea şi consecinţele constatării acesteia urmând să se poată aplica tuturor contractelor încheiate de consumatori cu prestatorii de servicii şi tuturor creditelor indiferent de destinaţia, valoarea sau moneda acestora.
Prin aceasta motivare, practic, s-au creat, pe de o parte premisele obligării băncilor să realizeze o renegociere a contractelor, iar aceasta trebuie să fie una efectivă, raportată la noua realitate socială care să permită executarea contractului prin reechilibrarea prestaţiilor, iar pe de altă parte, în cazul în care nu se realizează această renegociere posibilitatea pentru instanţele de judecată de a adapta contractul în sensul menţionat, sau de a dispune încetarea acestuia dacă utilitatea socială a încetat.
Creşterea excesivă a cursului leu-franc elveţian şi chiar şi a celui leu-euro și criza economică sunt situaţii de impreviziune. Ca atare, băncile sunt obligate să renegocieze contractele şi să reechilibreze prestaţiile, în caz contrar poate interveni instanţa de judecată şi îndreptă această situaţie, fapt ce s-a petrecut şi în instanţele gălăţene.
În două Decizii pronunţate de Tribunalul Galaţi, definitive în momentul de faţă, în dosarele nr. 14336/233/2014* şi 12542/233/2015, judecătorii au constatat că riscul inerent contractului de împrumut a fost depăşit, survenind riscul supraadăugat, astfel că intervenţia asupra contractului a devenit obligatorie, fie în sensul adaptării, fie în cel al încetării.
Instanţa de judecată a constatat că a fost încălcată de către bancă inclusiv obligaţia de informare a consumatorului, prin prezentarea posibilelor variaţii ale cursului valutar şi riscurile inerente contractului de împrumut în moneda străină şi mai ales în CHF, în ipoteza în care consumatorul nu-şi primeşte veniturile în această monedă.

Redăm din motivarea hotărârilor

„Banca, în calitate de profesionist, cunoştea faptul că, pe o perioadă mai lungă de timp, exista un risc foarte mare a deprecierii RON în raport cu CHF, mai ales că pe piaţa creditelor mai multe bănci au acordat credite în CHF, ceea ce făcea ca necesarul de monedă să crească, iar ea să fie cumpărată cu mult mai mult decât valoarea în RON de la momentul contractării creditelor. De asemenea, banca avea cunoştinţă că la nivel mondial în multe state creditele în valută şi mai ales în CHF au ajuns practic imposibil de plătit ca urmare a devalorizării monedei locale în raport cu francul elveţian, ca efect al politicii băncilor de acordare în condiţii mai avantajoase a acestor credite în raport cu creditele în moneda locală. (…) În concluzie, banca, pe de o parte, nu a informat corespunzător reclamanţii despre riscul la care s-au expus prin contractarea împrumutului în valută – CHF şi nici nu a prevăzut un mecanism contractual de suportare a riscului de către ambele părţi ori de limitare a acestui risc pentru consumatori.”
În acest context, instanţele de judecată au apreciat că pot interveni şi să stabilească limitele externe maxime de la care obligaţiile contractuale ies din sfera riscului asumat şi intră în aceea a impreviziunii, dispunând reechilibrarea contractului în sensul obligării ca plata să fie efectuată în RON de către consumator, prin raportare la cursul BNR pentru CHF din ziua plăţii, valoare a cursului de schimb valutar care nu poate depăşi cu mai mult de 20% valoarea cursului de schimb din ziua contractării creditului, stabilind în concret valoarea cursului ce nu poate fi depăşită.
Şi iată că prin aceste hotărâri se materializează ceea ce până acum exista doar la nivel de speranţă în gândurile atâtor români ce au credite contractate în monedă străină, creându-se posibilitatea reparării situaţiilor injuste şi tragice ce s-au produs în familiile cu credite în special în CHF.

Av. Ioana Dumitru 20 - iulie - 2018

Lasa un raspuns


Iată firmele care

Ca să-şi încaseze salariile tot mai grase, politicienii, băgătorii de ...

Ţara, atârnată de

Iarnă de iarnă, glonţul frigului le şuieră pe lângă ureche ...

Culese din „târgu

Prin târg, aşa ca o adiere, ca reverberaţii ale ecourilor ...