logoImpact EST nr. 708 - 18.12.2017

Lumeajustitiei.ro publică declaraţia acordată de procurorul Paula Tănase (foto) de la Parchetul Curţii de Apel Galaţi, vicepreşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România, care afirmă că o răspundere reală în sistemul judiciar este mai mult decât salutară. “Cei care îşi cunosc şi respecta profesia, nu au motive de îngrijorare”- concluzionează procurorul Paula Tănase, care afirmă cu subiect şi predicat ca cei care cauzează erori judiciare şi condamnări ale României la CEDO, în mod repetat, trebuie să părăsească sistemul judiciar. Procurorul Paula Tănase salută de asemenea şi intenţia de înfiinţare a unei Direcţii specializate în cadrul PICCJ care să investigheze infracţiunile săvârşite de magistraţi. Poziţia Paulei Tănase temperează excesul de zel al unora din sistem (în majoritate procurori) care s-au apucat în ultima perioadă să strângă semnături împotriva proiectelor legilor justiţiei, în scopul de a le bloca, pe te miri ce pretexte, iniţiativa care în fapt ascunde teamă de răspundere a celor care nu respecta profesia şi produc erori judiciare. O Magistratură adevărată şi puternică nu ar trebui să permită existenta în interiorul ei a unor persoane care distrug destine şi cauzează prejudicii majore şi prin această afectează grav imaginea magistratului. Publicam în continuare declaraţia procurorului Paula Tănase, care reprezintă opinia sa despre legile justiţiei aflate în prezent în dezbatere parlamentară la Camera Deputaţilor.

“Pentru că sunt de principiu împotriva unanimităţilor ori cvasiunanimităţilor, dar mai ales pentru că opinia mea separată să nu fie auzită doar între patru pereţi ai unei săli de şedinţă, am decis să transmit aceste rânduri.
Încep prin a saluta iniţiativa Ministrului de Justiţie de a introduce obligativitatea statului de a se întoarce cu acţiune în regres împotriva magistratului care cu rea-credinţă sau din gravă neglijentă a cauzat eroarea judiciară, în vederea recuperării despăgubirilor acordate. Am însă unele dubii legate de termenul de un an, care în unele situaţii poate să fie insuficient.
Mi se pare esenţial ca în completarea prevederilor privind răspunderea magistraţilor, să fie inserate unele dispoziţii care să limiteze evoluţia profesională a procurorului căruia îi e imputabilă achitarea/restituirea, condamnarea CEDO, ori eroarea judiciară, respectiv a judecătorului pentru condamnarea CEDO/eroarea judiciară.
În mod firesc, răspunderea revine procurorului de caz, în egală măsură şefului ierarhic care a avizat soluţia dar şi celui de şedinţă, prin concluziile puse.
Am în vedere limitarea evoluţiei profesionale a magistratului aflat în această situaţie, până sub nivelul instanţelor de control judiciar şi parchetelor de pe lângă acestea (ICCJ/PICCJ, CA/PCA).
Oricare dintre situaţiile susmenţionate trebuie să constituie impedimente pentru promovarea la CSM, INM, IJ, SNG sau în funcţii de conducere la instante/parchete.
Reputarea de către magistrat a două condamnări CEDO sau erori judiciare ar trebui să conducă la excluderea sa din sistem. După cum, numărul repetat de achitări imputabile trebuie să conducă la retrogradarea pe o perioadă determinată (ex.5 ani) a magistratului la instanţă inferioară ori parchetul de pe lângă această.
Mizez pe creşterea ponderii societăţii civile ca reprezentativitate în CSM la limita a jumătate plus unu din numărul membrilor aleşi. Apreciez de asemenea, propunerea ca Inspecţia Judiciară să funcţioneze independent, având o lege proprie de funcţionare, condusă însă de un Consiliu format din Ministrul Justiţiei, trei membri ai societăţii civile aleşi de către Parlament şi conducerea Inspecţiei Judiciare.
Văd de bun augur înfiinţarea Direcţiei specializate în investigarea infracţiunilor comise de către magistraţi, paşii următori vizând adoptarea unui regulament propriu de funcţionare, implicit a unei scheme flexibile, în acord cu competenţele preluate de la PCA, PICCJ, DNA.
Ca practician vechi, afirm cu bună-credinţă, că nu este oportună separarea carierelor judecătorilor şi procurorilor, ca preambul al pierderii statutului de magistrat al procurorului. Şi credeţi-mă, resortul nu e păstrarea vreunui privilegiu ci exact statutul de independenţă al procurorilor, o condiţie necesară – e adevărat nu şi suficienţă – în activitatea acestora, potrivit menirii lor.

Subordonarea ierarhică a procurorului trebuie înlăturată

În prezent, oricum activitatea procurorilor e grevată de lipsa unei repartizări aleatorii a dosarelor, de subordonarea mai mult sau mai puţin formală faţă de Ministrul Justiţiei, de posibilitatea şefului ierarhic de a redistribui dosarele aflate în lucru, sau de a verifica legalitatea soluţiilor procurorului ori legalitatea şi temeinicia trimiterilor în judecată, renunţărilor la urmărire penală etc. În opinia mea, ar trebui înlăturată subordonarea ierarhică a procurorului. Singurul în măsură să verifice actele şi soluţiile procurorului trebuie să fie judecătorul de cameră preliminară. Doar aşa am pune în acord cerinţele statutului de magistrat al procurorului cu recomandările Comisiei de la Veneţia.
Sunt ultima persoană care ar viza avantaje de orice fel, dar pierderea independenţei oricum discutabile din prezent, conferite de actualul statut, nu poate duce la nimic bun. Ca procuror care am promovat doar prin participarea la examene cum este firesc, consider inoportuna chestiunea aparent minoră, dar în fapt esenţială a modificărilor legate de promovare. Prin propunerile preluate de la CSM de către Ministrul Justiţiei, promovarea efectivă devine un surogat, mult mai facilă decât promovarea pe loc, care vizează doar obţinerea onorifică a gradului profesional. Astfel, capătă greutate în cadrul notei finale, nu examenul scris reflectând cunoştinţele necesare promovării la o instanţă superioară respectiv parchet de pe lângă această, ci o evaluare susceptibilă de a fi subiectivă, nerelevanta a câtorva lucrări ale magistratului. Ministrul Justiţiei a făcut primul pas, într-o reformă absolut necesară care ne priveşte şi care are efecte asupra întregii societăţi.
Cred că nu e târziu pentru că toţi colegii practicieni ai dreptului, avocaţi, jurnalişti specializaţi, exponenţi ai societăţii civile, neîncolonaţi, cu curaj şi bună-credinţă să-şi spună opiniile în speranţa că poate cel puţin o parte dintre ele pot deveni amendamente. Cei care îşi cunosc şi respecta profesia, nu au motive de îngrijorare vis-a-vis de o schimbare atât de necesară.
Deşi deţin calitatea de vicepreşedinte al AMR, fac precizarea necesară ca opiniile exprimate nu angajează AMR, mai mult nu au nicio legătură cu cele ale Asociaţiei.”

(R.I.) 1 - decembrie - 2017

2 Responses so far.

  1. Sebastian D. spune:

    Mi se pare foarte corect ca să existe o răspundere a celor ce greşesc, indiferent de natura profesiei. În Constituţia României scrie foarte clar,, că nimeni nu este mai presus de lege,,, ori în această situaţie e normal ca şi magistraţii care greşesc să răspundă: disciplinar, material, penal, în funcţie de situaţie. Nu văd cum o astfel de prevedere vizând răspunderea magistraţilor ar dăuna independenţei justiţiei. Fiecare persoană ce lucrează într-un domeniu sau altul trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu profesionalism, simţ de răspundere, dar să şi răspundă pentru greşelile făcute, aşa cum se întâmplă în toate domeniile de activitate. Dacă un medic ar tăia strâmb, pe alături, unde nu trebuie, motivând eventual că nu a fost atent, că are multe griji, că este obosit, că este stresat de diverse probleme etc. Ce aţi zice?

  2. S.V. spune:

    Această tânără procuroare are şi curaj mult dacă se manifestă cu atîta fermitate în ce priveşte problema răspunderii magistraţilor. Bravo tinereţe!

Lasa un raspuns


MĂRGĂRIT În mand

El declară, în ciuda DLAF, că a împrumutat-o pe maică-sa ...

Panaitescu a intrat

Luni, 4 decembrie 2017, în jurul orelor 11,15 am avut ...

Preşedinta UNJR vre

“Contrar tuturor sloganelor pe care le-au vehiculat unii şi alţii ...

Important

ADMINISTRATIA PIETELOR AGROALIMENTARE SA organizeaza in data de 19.12.2017 ora ...