Toți avem imaginea unor indivizi îmbrăcați în piei de vită, de animal sălbatic, frunze de toate culorile pământului, pene speciale din penajul unor păsări colorate de prin zonele calde, sau, pur și simplu, indivizi îmbrăcați doar în vechiul și minunatul costum al strămoșului Adam și, toți cei care ne-am născut aici prin grija și bunătatea Domnului știm că strămoșii noștri s-au îmbrăcat, încă de la apariția lor pe acest pământ în decentul și superbul nostru „costum național”, adică în celebra cămașă din in sau cânepă „topită” în apa bălților, melițată și albită în gerurile iernilor noastre carpatine, la care s-au adăugat celebrii ițari albi, croiți tot din in și cânepă… Diferențele de imagine, de trăire și valoare spirituală, de păstrare a unui loc special în ierarhia civilității omului pe pământ sunt mai mult decât evidente, demne de scos în vizorul atenției noastre și, mai ales, demne de comentat. Dacă, în tradiția noastră națională, costumul nostru național este încă o piesă de rezistență pe piața modei de înveșmântare a omului, atunci trebuie să găsim și niște termeni de comparație în măsură să ne ofere cea ce merităm, adică impunerea civilității noastre în vârful civilității lumii cunoscute nouă pe acest pământ.
Din imaginile venite spre noi din zona primelor apariții ale Mântuitorului Iisus pe pământ, observăm că îmbrăcămintea Fiului este asemănătoare, chiar identică cu îmbrăcămintea străbunilor noștri daci, observăm o cămașă lungă din in care-i acoperă Domnului, sfântul trup, același fel de cămașă pe care o purtau zilnic strămoșii noștri! Astăzi, în cel mai dezvoltat moment al existenței omului pe pământ, observăm cum mai toate casele celebre de modă ale lumii se întrec să-și croiască hainele după modelele costumelor purtate de dacii noștri, acum trei mii de ani.
Acolo unde nu reușesc să se dumirească de unde vine acest port superb, unele din Casele cu pricina fură efectiv modelul și încearcă, cu nerușinarea specifică doar celor ce n-au scrupule, să-l treacă în zona lor de „originalitate”!!!
Măi, copiii banului câștigat cu ușurință, ori de câte ori veți croi IA românească pentru trupurile clienților voștri, trebuie să știți că acest uimitor produs ce ține de civilitatea specifică a unui POPOR ALES (poporul român a fost ales de Dumnezeu să poarte costumul zeilor încă de la apariția lui pe pământ) este piesa de „normalitate” a Neamului meu, este măsura artei frumosului pe care Dumnezeu a lăsat-o moștenire acestui Neam frumos, cinstit, curat la suflet, mărinimos, iubitor de pace și plin de mila aproapelui…
Între „sălbaticul” îmbrăcat în piei de cârtiță și Omul lui Dumnezeu îmbrăcat în IE și IȚARI a fost întotdeauna o diferență de percepție a unui mod de trai, de civilitate, de credință și iubire față de Dumnezeu.
Femeia , mama acestui Neam, Crăiasa din toate poveștile noastre minunate, Zâna cea frumoasă și bună, purtătoarea de prunci viteji și Ilene-Cosânzene, este Maica cea bună, Maica IEI noastre tradiționale, Maica Costumului nostru național, atât de uimitor prin toată simplitatea diversității lui, de la o regiune istorică la alta, de la un sat la altul, de la o casă la alta… Și azi, femeile și fetele noastre îmbrăcate în costumul nostru național, par făpturi venite din alte lumi, par coborâtoare direct din zona de sfințenie a Cerului…
Istoric vorbind, Costumul nostru național are, dincolo de vechimea nașterii omului pe pământ, și constanta unui meșteșug-artă imposibil de găsit la alte neamuri și popoare, greu de explicat fără să aducem în ajutorul nostru, voința lui Dumnezeu!
Înțelegeți domniile voastre, domnilor politicieni ai zilei, o parte din motivele ce mă fac să vă spun că nu aveți dreptul să duceți în derizoriu purtarea acestui Costum național, pe care, așa cum am încercat să vă spun, numai Dumnezeu ni l-a dăruit?
Costumul nostru național își are propria lui DEMNITATE, propria lui AURĂ și nu poate fi îmbrăcat decât de cel ce l-a adus în viața noastră de la începutul-începuturilor, de unicul nostru DOMN, ȚĂRANUL ROMÂN!
Cine crede că-l poate câștiga de partea sa pe ȚĂRANUL român, prin faptul că-i „poartă portul” se înșală…
Doar dacă-l ai în suflet, în sângele tău din nașterea-nașterilor, din neam în neam, poți să aspiri la o compatibilitate de merite și trăiri spirituale ce te-ar putea îndreptăți să porți IA și IȚARII strămoșilor, altfel, domnul meu, te vei simți în această costumație ca un infractor prins asupra furtului, ca un păcătos ce-și târăște genunchii pe la tot felul de pelerinaje, dar în viața reală nu este capabil să dea o îmbucătură de pâine unui neajutorat sau, de ce nu, unui câine…
Lăsați demnitatea costumului național să fie purtată de demnitarii lui de drept, țăranii români!
Nu observați că recunoașterea sfințeniei acestui port național este unanimă pe întreg Pământul?
27 - iunie - 2024
