Nu o dată ministrul Agriculturii a constatat că există stocuri mari de marfă la producătorii agricoli micii de lapte, legume carne… în timp ce pe rafturile magazinelor se lăfăie alimente de import. Ca o explicaţie proprie ar fi faptul că fermierii români au preţuri exagerat de mari, şi asta nu că ar dori indivizii să se îmbogăţească peste noapte, ci pentru că îngrăşămintele, curentul electric, apa pentru irigaţii, piesele de schimb pentru utilajele agricole, medicamentele pentru animale şi tot ceea ce este de strictă necesitate li se livrează la preţuri exacerbate.
Dar, iată ce soluţie oferă Adrian Oros:
„Nu se poate interzice prin lege acest comerţ intracomunitar. La fel cum noi putem să ducem marfă oriunde în Uniunea Europeană, oricine din UE poate să aducă – spre comercializare – marfă la noi. Fiecare din noi, care suntem cu adevărat îngrijoraţi de acest aspect şi care vrem să facem cu adevărat ceva, trebuie să mergem să căutăm şi să cumpărăm doar produse româneşti, iar acasă la copii să le spunem să cumpere şi să consume doar produse româneşti. Eu vă asigur că în câteva luni de zile toate magazinele vor căuta să aibă în rafturi doar produse româneşti. Astfel vom contribui în mod real la susţinerea agriculturii şi a industriei alimentare din România. Dacă cumpărăm un produs de 5 lei, cel puţin un leu sau doi se vor întoarce spre noi, sub formă de pensii, salarii, sănătate etc.”
Despre preţuri, calitate, posibilităţi de cumpărare, şi multe alte „nimicuri”, dom’ ministru a uitat să amintească ceva.
Domnule-tovarăş ministru liberal, ne îndemnaţi să avem CURAJ să orbecăim aiurea pe străzi în căutarea mult-râvnitului produs românesc. Păi, domnule Oros, se vede că sunteţi rupt total de realitate! Sigur că putem să cumpărăm produse româneşti, dar „starea de urgenţă” ce părere are? Poate după, să fim mai „alerţi”. Şi apoi, unde aţi văzut dumneavoastră castraveţi, roşii, ardei de toate neamurile în toiul iernii produse de firme româneşti? Motivele, bănuiesc că le intuiţi (scuzaţi cacofonia). Tot dumneavoastră spuneţi că „nu se poate interzice prin lege comerţul intracomunitar”. Din câte se cunoaşte din geografia de clasa a IV-a, Turcia, China, Egiptul etc. nu prea fac parte din comunitatea europeană şi livrează „la greu” de-ale gurii! De ce ţările din vecinătatea noastră au propus măsuri protecţioniste pentru producţia internă, iar România nu? Şi ar mai fi ceva foarte important: un pensionar cu talonul pe care scrie „una mie lei” pe lună, îşi poate permite să dea 25 de lei pentru un kilogram de roşii de la Matca (un exemplu la întâmplare), şi care mai sunt şi date cu ruj, sau va cumpăra o dumadă turcească cu 7-8 lei pe kilogram?
Prin urmare, românul nu este numai nedumerit, ci foarte nemulţumit. Ca să nu mai spun de fermierii noştri autohtoni, care nu aşteaptă sfaturi, recomandări şi formulări de genul „vom analiza, avem în vedere, ne gândim să…”. Ei aşteaptă sprijin concret, relaxarea preţurilor la îngrăşăminte, apă pentru irigaţii, energie electrică, etc, ajutor financiar pentru proiecte, măsuri concrete, ghiduri simplificate, legi simple şi clare. Din motive temeinice, legumicultorilor li se strică recolta pe câmp, în sere şi solarii (mai ales trufandalele).
Şi asta pentru că lanţurile de magazine, nu se ştie (?!) din ce motive, preferă marfa din spaţiul comunitar şi chiar extracomunitar. Ca o sugestie a producătorilor, ar fi construirea unor depozite de legume, preluate de la fermieri şi predate grupurilor şi cooperativelor de producţie. Şi ar mai fi o soluţie: stârpirea la modul real a evaziunii fiscale din comerţul cu legume, fructe şi stoparea importurilor ilegale.
Şi, la final, o întrebare retorică:
Cui servesc aceste Asociaţii de Udători, care se folsoesc de canalele şi utilajele statului, dar sunt stăpâni pe apa extrem de necesară cultivatorilor? Cine a avut această idee total nefericită, tot retoric, ca să înfiinţeze aceste asociaţii-parazit, care sunt nişte frâne reale pentru producţiile agricole, mai ales în perioadele cu secetă prelungită? N-aş vrea să credem că chiar nu înţelegem cum stau lucrurile cu aceste asociaţii, şi cine a avut şi încă mai are de câştigat de pe urma lor.
11 - mai - 2020
Oare de ce rafturile din marile magazine abundă de produse din import, de ce mereu dă pesta porcină în porcii noştri, gripa aviară a făcut ravagii şi multe altele de acest gen. Parcă guvernaţii noştri distrug agricultutura cu bunăştiinţă, asta după ce industria a fost făcută praf. Oare ce ne mai aşteaptă?