logoImpact EST nr. 849 - 23.11.2020
logo

logo

O nouă inepţie tulbură şi învolburează spaţiul public românesc. Se vorbeşte despre un amendament adus Legii învăţămîntului prin care cei căzuţi la examenul de bac să devină, totuşi, studenţi, probabil sub rezerva că până la sfârşitul facultăţii să-şi completeze dosarul cu documentul lipsă. Prin urmare, absolvenţii de liceu, care n-au trecut examenul de bacalaureat, pot fi, spre sfidarea bunelor tradiţii ale şcolii româneşti, preluaţi de învăţământul superior, laolaltă cu ceilalţi absolvenţi care au depus râvnă, interes şi-au trecut pragul bacalaureatului.

Problema nu este nouă. Aceasta a mai figurat în practica şcolii noastre cu câteva decenii în urmă, când noul regim comunist, abia instalat la putere, din lipsă de cadre pregătite şi loiale partidului comunist, au lăsat porţile învăţământului larg deschise pentru a intra orice intrus cu dorinţe de parvenire. Prin deceniul şase al secolului trecut, pe la fişierele unor facultăţi încă mai puteau fi citite liste cu absolvenţii care erau rugaţi să prezinte diploma de bacalaureat pentru a li se înmâna cea de licenţă.

De unde să le aducă? Până la urmă a trebuit ca Ministerul Învăţământului să avizeze organizarea de sesiuni speciale, pentru cei ce deveniseră specialişti cu pregătire superioară fără să fi trecut prin examenul de bacalaureat. Evident, n-a mai fost un examen, ci o formalitate, un simulacru.

Pentru vremea respectivă lucrurile erau explicabile. Atâta timp cât partidul comunist nu aprecia decât clasa muncitoare, singura demnă de respect şi de aşezat în funcţii de conducere, iar dispreţul faţă tot ce însemna valoare, cultură şi spirit era paralelizat cu decimarea vechii intelectualităţi, a celei formate în reputatele şcoli interbelice, trebuia găsită o schemă de formare a unei intelectualităţi noi, credincioasă partidului aflat la putere. Nu trebuie să ne mai mirăm. Colosalizarea clasei muncitoare se conjuga perfect cu absenţa exigenţei şi cu concesiile de calitate intelectuală, care figurau chiar în programul partidului.

Mai greu de înţeles este revenirea la această practică proletcultistă în zilele noastre, când lumea întreagă îşi leagă speranţele propăşirii de valorificarea competenţei, a competitivităţii, a inventivităţii, a capacităţii unei comunităţi de a realiza ceva nou. Poate şcoala românească să răspundă acestor imperative?

Poate, dar pentru împlinirea acestui deziderat e nevoie de exigenţă, de aducerea liceului în condiţia de altădată, când furniza societăţii intelectuali de excelentă calitate. Până când nu se va conferi liceului demnitatea interbelică, de treaptă esenţială în optimizarea aptitudinii de înţelegere şi în asumarea unei auguste culturi generale, este greu să ne imaginăm o propăşire spirituală rezolubilă. In tinereţea mea am întâlnit destui funcţionari care nu aveau decât liceul şi care mă uimeau prin lejeritatea cu care se mişcau prin diferite domenii ale cunoaşterii, prin uşurinţa cu care argumentau şi susţineau un punct de vedere şi prin înţelegerea trendului de evoluţie al societăţii Derutaţi, declasaţi, retardaţi, pervertiţi au existat totdeauna, dar aceştia nu alcătuiau majoritatea şi nu decideau într-un moment electoral democratic. Câtă vreme dispune de o clasă mijlocie bună, de o majoritate cu înţelegere pentru imperativele momentului istoric şi a ceea ce este de făcut, o societate nu se poate rătăci, nu poate greşi trendul de evoluţie optim. Cine şi-ar putea imagina Franţa activând o politică nord-coreeană? Sigur, asta nu înseamnă că politica lui Kim Ir Sen n-are destui susţinători şi pe malurile Senei, dar numărul acestora este mic, nu poate hotărâ într-o consultare electorală.

Ar mai fi o problemă. Pe unde intră răul în lume, care este fisura prin care stricăciunea invadează o societate şi-i imprimă o evoluţie prăpăstioasă, zăludă? De la Socrate încoace s-a tot creditat ideea, şi istoria a confirmat-o, că răul vine, de regulă, din partea stângă, chiar dacă la vremea înţeleptului atenian nu existau partidele care s-o gestioneze şi s-o impună cu anasâna. Sigur, ulterior, după ce stafia bărbosului din Trier (Marx) a-nceput să colinde Europa, au apărut şi organizaţiile care s-o susţină şi s-o pună în act. Partidele comuniste cu ideologia lor fals-muncitorească, cu demagogia lor deşănţată, cu programele lor propagandistice sunt principalele răspunzătoare de răspândirea în lume a lucrului rău. Dar acesta (răul) n-are sorţi de izbândă decât acolo unde nivelul cultural, mijlocia societăţii este scăzută, sub un anumit prag critic. Partide comuniste există în lume peste tot, dar nu peste tot au aceeaşi înrâurire. Cât de important este şi cine se nelinişteşte de existenţa partidului comunist din S.U.A. sau din Marea Britanie? Mijlocia acestor ţări este aşa de ridicată că nu vor putea niciodată să le imprime un trend de evoluţie nefiresc, ieşit din normalitate, din logica lucrului bine gândit şi bine făcut. Or, calitatea mijlociei, nivelul cultural al celor ce constituie majoritatea unei societăţi se formează în liceu, nu în instituţiile de învăţământ superior, consacrate în general specializării stricte şi exacte.

Insist asupra ideii de mijlocie socială, care se referă la starea de mentalitate şi nu la cea materială. Dacă stratificăm societatea în trei paliere distincte avem un nivel superior, de dreapta, cu o instrucţie serioasă, care se comportă după idei şi principii ferme, solide şi inderogabile, având tăria Predicii de pe Munte, avem apoi la bază un nivel inferior, sacul de cartofi care nu poate fi mutat decât în bloc, constituit din cadrele partidului de stânga, blocat în principii de partid, în interese de gaşcă şi-ntr-o imediatitate copleşitoare şi mai avem nivelul de mijloc, mijlocia, care are o brumă de instrucţie şi nu este înfeudată unei ideologii anumite, dar poate fi ademenită într-o direcţie, în sus sau în jos. Această mijlocie determină trendul de evoluţie al unei societăţi. De opţiunile ei depinde dacă societatea a optat pentru o dictatură a majorităţii sordide sau îşi asumă o direcţie de evoluţie firească, în concordanţă cu trendul occidental. Stânga nu poate supravieţui, şi cu atât mai puţin ar căpăta audienţă vremelnică, decât arătînd o unitate de monolit şi o demagogie stridentă, ipocrită, ţâfnoasă. Observaţi, dacă mai este nevoie de dovezi, cu câtă tenacitate sunt susţinuţi parlamentarii acuzaţi de fapte penale şi cât de iritate sunt atitudinile lor când vine vorba de independenţa Justiţiei. Că această bunăvoinţă reptilină se extinde şi asupra altor penali aparţinând altor formaţiuni politice, nu mai este decât diversiunea prin care se încearcă spălarea unei imagini şifonate, pângărirea efortului celor care chiar au învăţat cu tenacitate şi zel şi mai înseamnă şi inducerea ideii că toţi politicienii sunt la fel, că nu-s mai buni unii decât alţii.

De asta spun, degradarea treptei liceale la noi a avut ca scop şi, fireşte, ca efect, un rol absolut stricător şi nociv pe termen mediu şi lung. Care strungar, lăcătuş sau frizer de la noi nu are în palmaresul pregătirii sale şcolare liceul şi chiar diploma de bacalaureat, deşi mulţi dintre ei n-au deschis niciodată un manual şi n-au văzut cum arată măcar coperţile unei cărţi cerute de programa şcolară?

Adevărat este că în ultimii ani, prin introducerea camerelor de luat vederi în sălile unde se desfăşoară examenul de bacalaureat, lucrurile s-au mai îmbunătăţit. Nu cât ar trebui şi cât ar fi necesar, dar se simte o altă atitudine faţă de această treaptă de formare intelectuală. Admiterea celor ce n-au trecut bacalaureatul în învăţământul superior, seamnă nu doar dispreţul faţă de şcoala românească şi de tradiţiile ei, dar şi o revenire la vechile practici proletcultiste pe care le credeam depăşite.

Este şi acesta un semn că răul din mentalitatea noastră n-a fost încă eradicat şi continuă să caute fisura prin care să sfideze normalitatea.

I. Nec. 10 - octombrie - 2014

One Response so far.

  1. Basil spune:

    Prin anii ’70 un pitic prof.univ. sef de catedra la fac. de mec din Galati [acea mina de aur ptr. multe cadre didactice ]isi promova cu succes bacalaoreatul la liceul din Pechea.

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Scrisoare deschisa m

Danamaria Neculai se simte sătulă până peste cap cu Gelu Ciorici şi ...

Cristian Dima (PRO R

Realizat de Opyum Advertising SRL D la comanda Pro Romania ...

Necunoscut în lumea

Era miercuri, 11 noiembrie, când DIICOT-Structura Centrală făcea sute de ...

Sifonări de milioan

Mamăăă, până şi salariaţii cu putere de decizie din Combinatul ...