logoImpact EST nr. 850 - 30.11.2020
logo

logo

Ne anunţă Victor Cilincă că (cacofonie pardonabilă, nu?) în Sala Rondă a Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, a fost lansat volumul 17 de poezie din seria cArtEsenţe, editată de Centru: „gen-Om„, al poetului Simón Ajarescu (1936-2013), „poetul sărac-lipit”, care obişnuia să semneze Saint-Simón Ajarescu…Au vorbit poeta Cezarina Adamescu şi prozatorul Ioan G. Tofan, evocând lumea literară de aur şi… fără arginţi a tinereţii poetului, încercarea constituirii unei „şcoli de literatură” gălăţene în 1973 – „Grupul literar 13”, întâlnirile cu scriitorul Eugen Teodoru în casa scriitorului Tudose Tatu, Cenaclul „Fluviu”, de pe Domnească, cu figura „patriarhilor culturali” Valeriu Gorunescu şi Ion Trandafir, sau a cenaclului de la Sindicate, „Ştefan Petică”, dar şi lumea boemă a tânărului Ajarescu, acel „Don Quijote de pe strada Morilor”, cu nesfârşite discuţii şi clinchet de pahare la madam Gold sau la Corso…

 

Mda, ne place să revedem prea târziu ceea ce era evident să se întâmple înainte de a fi prea târziu

 

Cât timp a trăit, Saint-Simón Ajarescu era aproape invizibil pentru „onorabilii” directori de la Cultură, cu funcţiile lor, cu burţile lor, cu şuncile lor.
Ei erau în campanii de facere a culturii, nu aveau timp de pierdut cu „boschetari” culturali, ca Simon Ajarescu. Acum, când a murit, lui Simon i se ridică osanale, i se vede valoarea, i se dedică timp şi cărţi. Dispărut fiind, mort fiind, Ajarescu nu mai cere nimic, nu trebuie umblat la nici un cont, nu are nevoie de nici un premiu, nu îi mai este foame, deci putem mânca liniştiţi biftecurile de după lansare. O situaţie similară se întâmplă cu un român admirabil, Vadim Bacinschi, uitat de culturnicii directori şi preşedinţi de judeţ şi preşedinţi de comisii de cultură undeva prin Ucraina de Sud, unde prestează pentru cauza românismului şi a demnităţii naţionale, fără nici un suport material. Ar fi nevoie, dar nevoia de caracter printre funcţiile de bani mulţi este şi mai mare. Se cheamă că emeriţii şi cam îmbuibaţii culturii de la Galaţi şi-au făcut pomană, şi au scos o carte liliput, la un an de la dispariţia poetului. Nu cumva liota de culturnici trebuia să se mobilizeze mult mai devreme şi să atenueze sărăcia şi mizeria în care a murit Simon Ajarescu, neglijat şi uitat de cam toată lumea cu pretenţii?

 

Să cităm câteva remarci făcute la moartea lui Simon Ajarescu de Gelu Ciorici Șipote şi Mirel Floricică

 

G.C.: „Poetul este nevoit să facă muncă voluntară pentru limba română. În fond, a scrie este o treabă privată, chiar dacă de produsul poetului beneficiază generaţii şi limba care ţine o naţiune. Ajarescu a fost un exponent al stării poetului. Singurătatea şi lipsurile materiale l-au însoţit pe poet, a avut de îndurat aceste suferinţe. După 90 a rămas fără locuinţă, imediat s-au repezit corbii retrocedărilor, au demolat casa părintească şi au construit o vilă, iar el a rămas singur, a rămas în stradă, neavând familie. Ca pedagog al şcolii speciale Simion Mehedinţi a trăit în atelierul de lăcătuşerie al şcolii. L-am vizitat deseori acolo, trăia în condiţii precare, printre fiare, bancuri şi menghine. Asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai importanţi poeţi ai zonei. Pot să afirm-şi istoria literară va demonstra lucrul acesta – că avem de-a face cu unul dintre cei mai mari poeţi din vremea noastră. Dintre poeţii români. Cei care se vor apleca asupra operei sale vor vedea valoarea-şi n-au făcut-o până acum pentru că Simon Ajarescu n-a fost acel om abil, cu bani, cu gagici, descurcăreţ, de adus şmecherii de la Bucureşti la golănii şi chiolhanuri, ca să-l publice. El avea o pensie de 400 de lei, la care Uniunea Scriitorilor a mai adăugat 200 de lei. Cum să rezişti cu 600 de lei. Și oamenii trebuie să ştie că Simon se hrănea precum o pasăre. O pasăre bine cântătoare. El îşi cumpăra mâncarea de la un plafar. Trăia cu tot felul de seminţe…El este eminescian şi prin destin…prin partea asta a sărăciei şi suferinţelor. Ajarescu îl preţuia pe Eminescu, a publicat un superb volum , intitulat „Eminescu versus Eminescu”, mai ales că, iată, a murit în iunie, a debutat la 33 de ani, când Eminescu şi-a încetat scrierea…Sunt lucruri care îl leagă de Eminescu.

M.F.: „Arşi pe rug, otrăviţi, prigoniţi…interzişi, izolaţi, duşi la casele de nebuni, ţinuţi în sărăcie…La fel şi Eminescu, la fel şi Ajarescu…”

 

Viaţa, dar mai ales timpul le rezolvă pe toate

 

Avem şi compensaţii pentru atâta recital de ipocrizie. Simon Ajarescu va fi propus să intre în nemurire pe o tăblie pusă în capul unei străzi. Este propunerea preşedintelui pe viaţă al USR Galaţi, Corneliu Antoniu, de a boteza o stradă cu numele lui Simon Ajarescu. E hazard să credem că această idée va fi pusă în aplicare. Poate doar dacă va fi pusă într-un pachet de denumiri de locuri din acest eclatant şi fascinant municipiu rural de Dunărea de Jos. Nu sună bine? Pasajul Sergiu Dumitrescu, pasajul subteran Cătălin Negoiţă, gangul Zanfirel Ilie, fundăturile Dan Nanu şi Cristian Căldăraru şi aleea astrală Simon Ajarescu!

Silviu VASILACHE 14 - martie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Lungul drum al Româ

Mulţi români uită că aderarea în 2007 la Uniunea Europeană ...

Ambasadorul SUA la B

Un colaborator din SUA al Impact-est, gălăţean get-beget la origine, ...

Situaţia sectorului

Ministrul Adrian Oroş a participat la şedinţa de lucru organizată ...