Ca unul care am fost la faţa locului, chiar şi apărat de distanţa şi imparţialitatea obiectivului camerei de filmat, pot să garantez pentru câteva detalii. Mitingurile din vinerea de 14 noiembrie, cu două zile înainte de turul 2 al prezidenţialelor, au semănat între ele precum autenticul şi plagiatul. Sau originalul şi copia. Chinezească, evident.
Tinerii cu stele-n frunte
Între cele două marşuri, diferenţa a fost ca între un manuscris literar şi un plagiat. Ca între un lucru bine făcut şi o chinezărie. S-au pus în fruntea aşa-zişilor “pontişti” nişte inşi acuzaţi că reproduceau (plagiau?) spusele oamenilor în note informative şi unul acuzat de „contrafacere” a limbii române cu limbile de la “cias”. Cum vine asta, să pui în fruntea unor tineri, exponenţi ai progresului se înţelege, personaje precum Florin Pâslaru, Nicolae Bacalbaşa sau Marius Mărgărit? Practic, organizatorii mitingului de susţinere a lui Ponta s-au trădat încă din modul în care s-au aliniat la startul marşului. În loc să fi organizat toată acţiunea în forţă, dar cu discreţie, să stea mai în spate cum se spune, au ţinut să-şi arate făţiş adeziunea faţă de “mult iubitul conducător”. De parcă se îndoia cineva de asta… Sau poate chiar era nevoie de un sprijin declarat, ferm. Poate era cerut chiar de la “centru”, mai ştii…
Cum au plagiat politrucii civismul
Dar cea mai mare discrepanţă a fost între mesajele celor două tabere şi modul în care s-au exprimat ele. Unii au venit cu pancarte scrise cu mâna lor, care mai strâmbe, care mai spălăcite – alţii au venit cu bannere scoase la firmă de panotaj, pancarte imprimate, toate în aceeaşi culoare, poze cu ponta frumos încadrate de mesaj, veste de campanie în trei culori… Organizare şi fonduri, nu glumă. Unii au venit cu îndemnuri la vot, cereri pentru respectarea dreptului fundamental la vot şi avertismente la adresa cumpărării votului – alţii au scandat numele candidatului lor şi atât. Unii au venit cu inspiraţia de-acasă, alţii au fost “inspiraţi” de la partid. Adică s-au adunat “trupe” de la trei partide (PSD+PC+UNPR) doar ca să sublinieze ceea ce se poate face simplu, prin vot? Nimic despre restul cetăţenilor în ansamblu, nimic despre respectarea drepturilor acestora, nicio nemulţumire în general, în plan social?
“De la Revoluţie n-am mai auzit să fie vreo demonstraţie la noi în cartier!”
Inclusiv traseele, mai mult sau mai puţin întâmplător, au contat pentru modul în care mesajele manifestanţilor şi-au găsit locul în conştiinţa votanţilor de duminică. Simpatizanţii puterii au defilat prin centru, cu un punct culminant al scandărilor în faţa Prefecturii. Susţinătorii lui Iohannis, dar şi ai votului diasporei, sancţionării cumpărării voturilor etc. au defilat prin cartierele muncitoreşti – după cum ne-au confirmat uimiţi rezidenţi din zonă – până la intersecţia către Combinat. Care credeţi că s-au făcut mai bine auziţi în condiţiile în care presa a reflectat ambele tabere în aceeaşi măsură?…
