logoImpact EST nr. 845 - 30.10.2020

Nişte sociologi au avut o idee bine strunită: să vadă care este rostul comunicatorilor de la instituţiile publice. Cu alte cuvinte, la ce sunt bune secretarele noastre cele de toate zilele sau al băieţilor deştepţi de la public relations, care au o relaţie cam ambiguă cu muncitorii de presă. Sare la gâtul opiniei publice de mămăligă o concluzie-62% dintre jurnalişti consideră că nu sunt bine informaţi de către birourile de presă cu care lucrează. Aha! Deci, ceea ce vede orice ziarist cu inima curată şi cu vocaţie de justiţiar, se confirmă. Purtătorul de cuvinte al unei instituţii este un funcţionar care evident nu este cu atribuţiunile în regulă, are o fişă a postului pervertită, este un slujbaş predispus la sluj, îi place guduratul la zăhărelul stăpânului.

Să intrăm în măruntaiele studiului

Majoritatea jurnaliştilor din România (42%) au o atitudine neutră atunci când vine vorba de relaţiile profesionale pe care le au cu purtătorii de cuvânt, 32% au o atudine pozitivă şi 26% – o atitudine negativă. Mai mult decât atât, 62% dintre jurnalişti consideră că nu sunt bine informaţi de către birourile de presă cu care lucrează, aceştia afirmând că purtătorii de cuvânt ascund, de cele mai multe ori, intenţionat adevărul, prezintă informaţia trunchiat, sunt numiţi pe criterii politice şi sunt interesaţi mai mult de publicitatea gratuită, distorsionând adevărul în detrimentul prezentării adevărului opiniei publice. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului intitulat “Perception of Journalists on the role of Public Relations”, realizat de doctorii în ştiinţe Tănase Tasente, Mihaela Sandu şi Nicoleta Grasu şi publicat în revista de specialitate cotată la nivel internaţional, Acta Universitatis Danubius. Communicatio. (http://journals.univ-danubius.ro/index.php/communicatio/article/view/2673/2340).Totodată, majoritatea participanţilor la studiu (72%) consideră că sarcina principală a purtătorului de cuvânt este să satisfacă nevoile de informare ale jurnaliştilor, însă 86% dintre jurnalişti cred că aceştia îşi respectă sarcinile într-un procent foarte redus, cuprins între 0 şi 50%. De asemenea, 62% dintre respondenţi consideră că nu sunt bine informaţi de către birourile de presă cu care lucrează şi consideră că în perioadele de criză există informaţii pe care organizaţiile fie nu vor să le divulge (68%), fie le divulgă dar le distorsionează conţinutul (32%). S-a constatat că nivelul profesionalizării mass-media este unul destul de ridicat, iar majoritatea jurnaliştilor români descoperă imediat când specialiştii în relaţii publice încearcă să-i manipuleze – prezentând informaţia trunchiat sau ascunzând intenţionat adevărul

Să relaţionăm cu sinecuriştii din birourile şefilor bugetului şi ai căpuşelor politicii din Galaţi!

Dacă e să traducem pre gustul publicului aceste sondări ale serviciilor de sinecurism local, descoperim pe la birourile de PR şi ceva onestitate sau chiar profesionalism. Dar nu cine ştie ce. Pentru zona de eveniment sângeros, adică de la poliţie, SMURD şi Ambulanţă, comunicatorii au învăţat lecţia comunicării şi, exceptând momentele când închid telefoanele, îşi fac treaba. Cristina Tatulici şi Mihai Polinschi au ajuns chiar la optimul relaţionării pe teme de poliţie şi salvare. Amabilitatea se acreşte când e nevoie de detalii despre temele grele ale corupţiei sau despre hăţişurile obscure ale respectării legilor. Ori de câte ori a fost nevoie de detalii de la Poliţia Patrimoniului, purtătorii de cuvânt s-au prefăcut că nu există la ei o madam poliţist pentru care ziua de muncă are exagerat de multe ore-8, şi trece cu greu, între o şuetă, o cafea şi nişte accesări ale facebook-ului. Când e de obţinut amănunte despre casele arse şi distruse la Lieşti sau nişte detalii despre mafia permiselor auto de la Tecuci, tehnica este mucles. La parchete, canci informaţii. Acesta este termenul aproape nimerit, cam de fiecare dată când ziaristul vrea şi chestiuni serioase, nu numai ştifturi despre cum se fac Parchetele că lucrează. La superlativ par să fie puţini dintre comunicatorii instituţiilor publice

adică aceia care şi-au priceput locul şi rostul. Eugen Chiriţă, Petrica Paţilea, Marius Mitrof şi Aurelia Bogatu pun respect pe munca lor şi pe relaţia instituţiilor pe care le reprezintă-Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Prefectura, Direcţia de Cultură sau Poliţia Locală-cu cei care vor să informeze cetăţeanul rapid, concis, precis şi oportun. La extrema acestei deferenţe de serviciu stau relaţioniştii de care aproape te cuprind scârba când e să ai nevoie de ei.

Maestru al silei de a comunica şi al dispreţului faţă de foştii colegi de ocupaţie

părea să fie Mihai Costache, băgat în prima fază la purtat vorbele Primarului Stan. După ce a plecat cu un picior în cur la desăvârşit falimentul Apaterm, sarcina de comunicator de golăneli de administraţie de Primărie a fost preluată cu succes de Ema Turcu. Aici asistăm la încremenirea în proiect şi la prostituarea serviciului public, cu cele mai derizorii procedee. Ema Turcu, aşazisa „profesionistă” a comunicării oriunde este nevoie, de la Prefectul Capră la AFDJ, la Radio Galaţi, la Europa FM şi la Primărie, Ema Turcu este de fapt specialista flituirii ziaristului care îşi intră de nevoie în serviciul de funcţionar. Nu trebuie uitat că muncitorul de presă în relaţie cu Ema este contribuabilul care cu silă îi plăteşte salariul Emei fitilista. Ema comunică doar cu cine vrea ea şi când vrea ea. Când vorbeşte, de obicei nu spune nimic. Când spune, de regulă sunt aparenţe şi clişee. Nu ştiu alţii ce relaţii obţin, dar subsemnatul nu obţine decât un SMS: „Sunt în şedinţă. Trimite un SMS” , sau un telefon care se decuplează, semn că numărul meu de telefon este pe lista de excluderi. Nu funcţionează nici adresa de la primăria.galaţi.ro, care este şi ea pusă pe mut. Să notez şi una din situaţiile de început, când am întrebat despre un caz social. După ce cu greu a deschis telefonul, irefutabila Ema a răspuns: „Nu sunt la birou, nu am cum să verific, şi apoi, prea puţin spre deloc mă interesează astfel de cazuri”. Sic! Nu e de la sictir! La Apăcanal, poţi s-o apelezi pentru informaţii pe madam Cornelia Arnăutu, desigur, dacă e să-ţi spună de bine şi de ce ştie atât de bine directorul Gelu Stan să porcăiască tăiaţii de la apă din căminele genocidului de la Metalurgic.

Dacă e de rău, atunci ziaristul nu e decât un derbedeu

La Universitatea de stat, prima-şi probabil ultima conferinţă de presă a mandatului rectorului Iulian Bârsan s-a consumat în ianuarie 2015 şi doar la insistenţele comunicatorilor-Angela Ribingiuc şi Bogdan Nistor. Angajaţi pe linie de partid, desigur, dar cu reflexele de comunicator între datorie, conştiinţă şi instinct de conservare, cei doi evoluează. Rămânem contrariaţi de prestaţiile PR-ului de la noua Direcţie Regională a Finanţelor Publice, care se ţine de vechile obiceiuri şi chiar mai mult decât atât. „Comunicatorul” George Marinescu stăpâneşte perfect tehnica niznaiului-tu prefăte că mă întrebi, că eu sigur n-o să-ţi răspund. Dacă acum ceva ani dl. şef Onica se prefăcea că e plin de intenţii bune şi că ar vrea să să dezvăluie suveica firmelor deputatului Florin Pâslaru, la televiziunea Partidului, copiată apoi de alţi maeştri ai televiziunilor de partid, trecând cererea la aşteptare prelungită şi la răspunsuri în doi peri, acum George Marinescu, fost ziarist la VL se eschivează cu graţie meschină de a da răspunsuri despre complicităţile unor funcţionari de la Finanţe la jefuirea autogării Dumitru. Este nevoie de procese, de avocaţi băgaţi la interese grele pe bani publici, pentru ca instituţiile bugetare să scape de responsabilitatea informaţiilor la care îi obligă Legea 544? Când la interese este GM, da!

Caz special de necomunicare de informaţii de la o instituţie vedetă a oraşului-Combinatul Siderurgic-este Dorian Dumitrescu. Ani în şir jurnalist, DD a uitat total care e rostul unui comunicator. Trecut la excese de zel dincolo de fişa postului, DD comunică puţin spre deloc şi numai platitudini cinice. Probabil că nu poate ieşi din proiectul slugii române angajată la stăpân străin. Foarte probabil că precedentul cu întreruperea emisiunii în direct a TVG (cu complicitatea patronului Pâslaru) a lui Sorin Țiţei vorbind cu sindicatul Solidaritatea a lăsat sechele adânci în conştiinţa lui de serviabil patologic.

Silviu VASILACHE 21 - martie - 2015

One Response so far.

  1. Mig-ulul de presa spune:

    Magistral, Maestre. Chapeau!

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Directoareasa DSP Ga

Medicul Liliana Moise a fost repusă, în luna iulie, 2020, ...

Directorul Oprea de

De fapt, la sacul cu care va încasa pensia specială, ...

Hahui e pe făraş,

În sfârşit, re-Primarul Ionuţ-Florin Pucheanu şi aparatul politic din spatele ...