Am fost la Vatican și am văzut Capela Sixtină… Merită să rămâi acolo o eternitate și tot n-ai vrea să pleci. Tot acolo dai de Rafael, dai de „Școala de la Atena”, vezi „Înălțarea lui Iisus”, dar ce nu vezi… Creștinismul a înflăcărat inimile și mințile celor mai buni artiști ai lumii și s-a lăsat pictat, cântat, povestit, recitat, dansat și filmat în toată splendoarea lui… Ce este mai frumos decât să știi că te afli în dialog cu sfințenia, cu Dumnezeu, că ești o fărâmă de adevăr din marele și sfântul adevăr al ființării noastre pe acest pământ.
Am fost în Moldova și am văzut mânăstirile construite și pictate de Neamul cel ales al Sfântului Ștefan cel Mare… Aici ar trebui să-l rogi pe Bunul Dumnezeu să-ți ofere niște vieți în plus, să poți să stai în fiecare Mănăstire cel puțin o jumătate de viață, să privești chipurile absolut transfigurate ale Sfinților ce stau cu tine de vorbă și-ți laudă munca, trăirile, felul în care te raportezi la înțelegerea viețuirii tale în deplina armonie creată de Dumnezeu special pentru tine… Nimic din ce vezi în mânăstirile Moldovei Sfântului Ștefan nu seamănă cu ce vezi la Vatican sau în oricare dintre marile construcții ale catolicismului… O să-mi spuneți că noi am dus la desăvârșire arta bizanțului în zona creștinismului și aveți perfectă dreptate să spuneți așa, dar nu este suficient! Noi, românii , am înțeles cum nimeni până la noi și nici după noi n-a mai înțeles transformarea Sfântului în OM și a Omului în Sfânt! Să fie o înțelegere pe care ne-a dat-o Dumnezeu numai nouă, celor ce ne-am vrednicit în munca de sfințenie a pusticilor atâta amar de vreme? Să fie o bucurie pe care Dumnezeu ne-a dat-o numai nouă, celor ce ne-am însușit atât de profund trăirile creștinismului ortodox încât am devenit aproape „nebuni într-un Hristos”? Astăzi când scriu aceste gânduri am în față uriașa construcție a Sfintei Catedrale a Neamului și nu pot să nu leg această minune de felul absolut unic în care pictorul anonim de cele mai multe ori a reușit să așeze în rama de zidărie a Mânăstirilor din Moldova chipurile tuturor sfinților din Sfânta Scriptură… Lucrarea în mozaic a uimitorului pictor Codreanu cel ce lasă eternității cel mai impunător ALTAR al Creștinismului, prin pictura de la Catedrala Neamului mă duce cu gândul la bucuria lui Justinian când a inaugurat Sfânta Sofia și a exclamat cu sfântă bucurie: „Te-am învins, Solomoane!”, și mă face să spun și eu cu măruntul meu entuziasm: „Te-am învins, mărite Vatican!”. Nicăieri în lumea creștină nu veți găsi pictura sfinților așa cum o găsiți în bisericile și Mânăstirile Românilor, așa cum o găsiți deja în Catedrala Neamului…
Lucrează Dumnezeu, oameni buni, prin mâinile acestor oameni chemați să facă munca lui Pârvu Mutu, să ne lase spre aleasă desfătare chipurile celor mai cunoscuți Sfinți ai creștinismului, chipurile Maicii Domnului și al Fiului Său Iisus Hristos, chipurile românilor intrați în zona absolută a sfințeniei, chipurile celor ce ne sunt apărători ai sufletului, ai Neamului, ai Statului…
Am fost la Vatican și am fost peste tot prin zona de măreață construcție artistică a creștinismului italian, a creștinismului spaniol, a creștinismului francez, german și, dincolo de toată celebritatea unor autori ai renașterii, autori ce au lăsat faimă și respect în urma lor, n-am găsit acel har al transfigurării Sfântului în Om și al Omului în Sfânt, așa cum l-am găsit în creștinismul românesc! Pictura creștină din Evul Mediu Românesc, chiar dacă nu a reținut numele celor ce au sfințit-o prin munca lor, este de departe cea mai uimitoare OPERĂ prin care Dumnezeu ne-a oferit șansa să stăm de vorbă cu sfinții…
G.R.
Bogați, 2.08.2023
12 - septembrie - 2023
