În limba română, principiul fonetic consfinţeşte corespondenţa unei litere pentru fiecare sunet. De la, această regulă generală se înregistrează o serie de abateri sau excepţii, care trebuie cunoscute – ultima, pe ramură, este cea referitoare la scrierea cu â din a şi a formelor sunt, suntem, sunteţi (unii scriu cu entuziasm demn de o cauză mai bună: sânt, sântem, sânteţi, pornind de la constatarea că s-a pronunţat totdeauna cu î: sînt, sîntem, sînteţi).
În această privinţă, un caz interesant este cel al literei „X” (ics), semnul respectiv notează două sunete: cs(ks) pentru excavator, excursie, pix, explozie, ortodox etc. şi gz pentru: examen, exerciţiu, exact, (a) executa, exemplar.
Cuvintele scrise chiar cu literele respective sunt în număr foarte mic (eczemă – caz particular pentru cz, zigzag, cocs, rucsac) ceea ce reduce posibilitatea unei erori, dar aceasta reapare în cazul pluralului unor termeni, care se scrie în cş: ortodocşi, micşti, complecşi, prolicşi, perplecşi (nu:
ortodoxi, mixti, complexi, prolixi, perplexi).
În utilizarea lui „X” se ivesc greşeli de rostire inversată (cu cs în loc de gz: ecsamen, ecsil; sau gz în loc de cs: egzagera, egzpoziţie), de simplificare a lui „X” (cs) la s (esplica, eschibiţie, esploatare), ori de folosire forţată prin
înlocuirea lui s (excroc – pentru escroc, excadrilă – pentru escadrilă etc.).
Situaţiile enumerate aici şi altele la fel de interesante se tratează cu dicţionarele limbii române, care, în contextual unui patriotism afişat pentru această temă – de la vlădică până la opincă! – ar trebui frecvent consultate.
4 - august - 2023
