Suntem în campanie electorală și suntem la cheremul minciunilor și al mincinoșilor de profesie, adică a celor ce vor să ne conducă „spre fericire” în următorii patru ani…
Toți candidații, indiferent de zona politică din care provin și-au învățat lecția. Toți mint, și mint frumos, mint cu nerușinarea celui ce știe că minciuna spusă „nu doare” și, în societatea noastră profund „stricată” în construcția ei morală, nu poate fi niciodată condamnată.
Toți, dar absolut toți participanții la campania electorală spun că ne vor binele, că se gândesc numai la confortul nostru special, că vom trăi minunat după data alegerilor, că vom deveni mai bogați și implicit mai fericiți…
Nimic nou sub soare. Așa ni s-a spus dintotdeauna și noi știm că minciunile lor sunt efectiv „cuvinte de campanie” și nimic mai mult. Culmea nenorocirii, deși știm că suntem mințiți, noi ne simțim bine în starea asta de mocirlă morală și fără să reacționăm într-un fel, mergem la vot, și votăm atât „mincinosul cât și minciuna mincinosului”…
Intrăm în jocul acestor derbedei și devenim parte din jocul lor meschin. Devenim complici la minciunile lor, adică începe să ne placă „să fim mințiți frumos, fiind de acord cu minciunile lor!”…
Finalul îl știm!
Mergem la vot și fără nicio remușcare îi votăm!!!
Ei ne mint, noi suntem de acord cu minciunile lor și, împreună, mincinoși și mințiți, continuăm să trăim în același tip de mizerie specifică unor „democrații autentice”, de tip capitalist… Între timp, ei devin mult mai bogați decât sunt azi și noi devenim mult mai săraci în raport cu ziua în care le-am oferit votul nostru…
Și sub comuniști se întâmpla la fel, dar aveai mărunta satisfacție că funcționa legea nr.18/1968, prin care justiția îi lua la puricat pe cei ce nu-și justificau averile! Azi, în democrația capitalistă, așa ceva nu mai există!
N.A.
Și mai era ceva, ceva ce se vedea destul de clar: după fiecare cincinal, Țara devenea ceva mai prosperă…
Astăzi, după fiecare ciclu electoral, Țara devine tot mai săracă, mai jefuită, iar Neamul fuge din hotarele ei, de mănâncă pământul…
O fi bine?
George Rizescu,
Bogați, 24.04.2024.