Ca fost ambasador al plăților electronice, după 10 ani și 147 de ediții ale revistei eFinance, editate cândva de Finmedia, ca personaj implicat direct în zona respectivă, nu mă pot abține să nu comentez și eu, într-un scurtissim, dezbaterea privind plafonarea plăților cash.
Mi-e greu să înțeleg (?) pledoaria celor care vor menținerea României în beznă, în umbra numerarului care ajută evaziunea fiscală. Lobby-ul guraliv și activ, care hrănește atâtea guri hrăpărețe, a câștigat din nou.
Nu-mi explic de unde atâta tevatură cu privire la plafonul de 5.000 lei cash pentru plăți, câtă vreme 90% dintre români au salarii în cuantum de mai puțin de 4.000 lei net pe lună. Cine vine, Dumnezeule, cu purcoiul de bani gheață, să plătească ceva? La supermarket? La bufetul satului? La târgul de turism, la cârciumă? De unde zbuciumul și împotrivirea asta în masă?
Dacă în aproape 34 de ani românii au tot călătorit în Occident și au văzut cum merg lucrurile, au văzut ei undeva pe cineva plătind cash 1.000 euro sau sunt deja convinși că nici o bancnotă de 500 euro nu e primită, de regulă, de vreun comerciant?
Când a fost introdusă plata salariilor pe card, a existat o opoziție uriașă – cozi, PIN-uri pe hârtie, sudalme și icnete, dar azi am ajuns la un nivel civilizat de utilizare a acestor instrumente de plată. Și atunci s-a zis că nu există infrastructură, că oamenii nu știu, nu cunosc, nu se descurcă. Dar o mare parte din ei s-au aliniat și funcționează așa cum e normal.
Se plânge mediul rural că e depășit și nu face față tehnologiilor? Dar faptul că mătușile nu se mai suie în cireș pentru semnal la mobil nu reprezintă un progres? Nici că mare parte din oamenii de la țară butonează cu pricepere câte 2-3 smartphone-uri sau laptop-uri, să fie live cu copiii sau părinții aflați peste hotare nu spune nimic? Dar remiterile de bani, altădată costisitoare, prin șoferi de autocar sau transfer scump (Western Union, MoneyGram, RIA etc), făcute azi prin alte platforme mult mai accesibile și ieftine, nu au dat pe brazdă zeci de mii de oameni de la țară?
Nu sunt POS-uri la magazinele de la țară? Pot fi instalate simplu, comisioanele au scăzut drastic, e foarte ieftin și comod să încasezi electronic, dacă se vrea. Nu sunt bancomate la țară? Vor fi, dacă piața va cere, dar lucrurile se învârt aici într-un cerc vicios, de care profită unii, pe seama ignoranței și comodității celor mulți.
Orice firmă, mai mică sau mai mare, are un cont bancar, poate face tranzacții la distanță, poate explica și promova avantajele plăților electronice simple, poate risipi mitul fals și păgubos al fricii de fraudă și eroare.
Dacă s-ar dori, oamenilor li s-ar putea explica simplu cât de mult costă managementul cash-ului, ce stupid e să scoți dimineață banii dintr-o cutie pentru a-i vârî seara în alta, ce aiurea e să stai cu ochii pe portofel sau pe saltea.
Suntem paradisul numerarului din Est, suntem conservatori, mergem la moaște, ne scuipăm în sân, rămânem fuduli și bășcălioși, cu gura mare, facem paradă de tradiții, dar ne dorim să să trăim ca afară.
Pe seama inerției noastre, evazioniștii își freacă palmele de fericire. Boii vor ara mai departe, caii știu bine să rumege victorii…
9 - noiembrie - 2023
