Știți vorba asta, nu!? E românească, sută la sută. Că doar e despre hoție, slugă și stăpân prost.
Cine e sluga? Noi. Toți ăstia care tragem la jug. Muncim de dimineață până seara. Pentru familie, pentru firmă și, în cele din urmă, pentru ca să întreținem un stat mult prea stufos.
De ce hoț? Pentru că așa ne vede el. Stăpânul nostru. Mai exact, omul politic care ne conduce, deși n-a condus în viața lui decât autoturismul și gașca de partid. Iar acum, din ignoranța noastră, conduce o țară. Fără să fi dat, din mintea, munca și pe riscul lui, un salariu altcuiva, să fi plătit un TVA, un impozit pe venit sau pe profit sau orice altă dare.
Pentru că a stat doar cu botul la “țeava” statului.
De unde, îmbuibat, și cu prune în gură când vorbește, se erijează în îngerul dreptății sociale, în luceafărul finanțelor naționale, în luptătorul împotriva evaziunii făcute de…cine?…de sclavii care fac tot ce n-a făcut el și am enumerat mai sus.
Adică de noi!
Iar el e stăpânul. Care nu reformează sugativele de la stat, dar tabără tot pe bietele slugi cu taxe, impozite și dări mai mari. Cu stabiliri de plafoane de casă cum vor mușchii lui. Cu tranzacții de numerar sub 5 mii, 3 mii, o mie de lei. Se joacă cu 1, 3 și 16%, cum îl taie capul.
Și totul cu dezinvoltură, tupeu și cacao la gură, de parcă ar vorbi de munca, mintea și de banii lui, nu de efortul privaților de a supraviețui.
De unde are el dreptul ăsta?
De ce își permite?
Pentru că l-am tot lăsat să confunde propria prostie necenzurată și incompetența legitimată de absenteismul la vot, cu dreptul suprem al stăpânului, obținut o dată cu acapararea puterii, postură ce-i oferă drept de viață și de moarte asupra sclavilor.
Ce nu înțelege însă stăpânu’?
Că slugile nu sunt hoațe din născare. Ele caută căi de a supraviețui. Nu de a se îmbuiba. Și nu vorbesc aici de mafioți și mafioțeniile lor (cu minte pusă doar pe furat), ci de slugile…slugi. Adică de oamenii cu frică de lege și de Dumnezeu.
Iar băgatul tuturor în aceeași oală arată, nu doar MOJICIA stăpânului cu prune în gură, împreună cu lipsa de viziune asupra stării de fapt a economiei unei țări (care se sprijină în primul rând pe banii făcuți de mediul privat), ci mai ales îngustimea minții lui, incapabile să “fete” idei în care să-i lase slugii bani să trăiască decent și, în același timp, să gândească măsuri de prevenție și control neabuzive și nediscriminatorii.
Clar spus, adevărata problemă a societății în care trăim nu e atât hoția slugii, cât PROSTIA “stăpânului”.
Și mai clar spus, nu suntem noi hoți cât sunteți voi de proști!
26 - octombrie - 2023
