Acum 35 de ani, mai exact pe 18 iulie 1988 cred, mi se juca un scenariu umoristic, la Radio… Se numea exact așa, DE RÂSUL LUMII! Dem Rădulescu, Cristina Stamate, Cornel Vulpe, Stela Popescu și alți mari actori ai comediei românești interpretau în felul lor special, unic și imposibil de explicat, personajele mele luate din lumea unei justiții părtinitoare, din lumea politică a vremii, personaje pe care le ofeream în toată goliciunea lor morală unui public dornic de adevăr și dreptate…
Am reascultat azi, la Kaștanul meu rusesc, greu de câteva zeci de kilograme, înregistrarea acestui spectacol absolut minunat și constat cu regretul celui ce știe ce spune, că azi, azi, în deplină democrație socială(așa cum crede PSD-ul, nu?), starea din justiția românească și din politica actuală, este cu mult sub ceea ce eu credeam în 1988 că reprezintă stări de corupție, minciună, dezinteres, hoție măruntă…
Dacă atunci credeam că „De râsul lumii” poate îndrepta ceva în societatea românească, azi, „De râsul lumii” ni se potrivește ca o mănușă, trăim efectiv în zona lui „De râsul lumii” și tot ce spuneam acum 35 de ani, astăzi trăim în superlativul „De râsul lumii”!
Aș vrea să le ofer celor ce vor să realizeze minciuna și prosteala în care trăim un moment din acest tip de spectacol și să-i întreb cu toată iubirea pe care o port acestui minunat popor: Oameni buni, când începem să ne revenim?
Sunt convins că Radioul românesc are o parte din emisiunile mele de satiră și umor…
Ar fi bine, din când în când, așa, ca o aducere aminte, să încercăm să vorbim cu sinceritate despre noi, despre idealurile noastre, așteptările noastre, despre ce ne-am dorit să facem și ce-am făcut efectiv…
Vin alegerile din 2024 și noi încă nu vrem să ieșim de sub pulpana tătucului, Jean Bordel…
5 - august - 2023
