logoImpact EST nr. 839 - 21.09.2020
http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner-1200x165.gif

Putin Views Russian Arms On Display At ExpoTrecerea de la ideea comunistă la ideea rusă nu a fost evaluată corect. A trecut peste un an de la anexarea Crimeii, moment decisiv în renaşterea, cât se poate de palpabilă, a imperialismului rus. Avem în desfăşurare un război cât se poate de concret în Ucraina, în estul destul de apropiat de comodităţile şi somnolenţele politice de la noi. În Basarabia se duce încă un război, mediatic, care îşi propune să dezarticuleze substanţa identitară românească în cea „moldovenească”. Este în pregătire şi un alt război, al separatismului, bazat pe „bombele”etnice, cum sunt bulgarii şi găgăuzii din Taraclia şi Comrat, şi cum sunt ungurii din Ținutul Secuiesc, un atac ce se pregăteşte intens. Rusia ne loveşte deja la toate nivelele războiului neconvenţional, „omuleţii verzi pacificatori” tropăie şi ne lucrează. În poligonul Mălina tropăie trupele NATO şi americanii sunt veniţi deja, cu avioanele, tancurile, elicopterele lor cosmice şi agită băţul prin gard către fiara rusească. Ei sunt gata de încă un experiment de forţă, undeva în est, departe de America. Noi, naivii şi victimele de serviciu, suntem pregătiţi să devenim cobaii lor? Iată de ce suntem datori să lucrăm la pregătirea(măcar) a unei gândiri de război, care ne poate face să stăpânim ceva din ideologia militarismului expansionist rusesc. Occidentul este diabolizat, se cultivă nostalgia pentru ţarism şi stalinism. Plutesc destule confuzii despre originile şi semnificaţiile putinismului. Se fac speculaţii prea puţin informate şi se ignoră genealogia ideilor îmbrăţişate de ofiţerul KGB, devenit şeful oligarhiei cleptocratice care controlează Federaţia Rusă. Tocmai de aceea este importantă claritatea ideilor şi a scriiturii, capacitatea de a lumina liniamentele şi conexiunile adeseori invizibile care definesc un sistem de gândire întemeiat pe mituri imperiale şi nostalgii teluric-ancestrale. Alain Besançon este ghidul ideal în acest voiaj prin gândirea lui Putin. Este unul dintre cei mai avizaţi cunoscători ai tradiţiilor intelectuale ruse, a scris cărţi esenţiale de istorie rusă şi de sovietologie. A fost printre acei puţini gânditori care au prevestit, cu argumente cât se poate de solide, ineluctabila prăbuşire a sovietismului. Prin traducerea unei lucrări a lui Alain Besançon, făcută de Vladimir Tismaneanu şi Marius Stan, avem privilegiul de a sta la masa celor care îl descifrează pe sovietologul preferat de elita românească, inclusiv de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. Vorba traducătorilor, e un studiu pe care „îl recomandăm tuturor celor care refuză ochelarii de cal ai ideologiilor procustiene”. S.V.

Gândirea Putin (de Alain Besançon)

Dacă Occidentul se găseşte într-o asemenea penibilă postură în faţa Rusiei este deoarece s-a înşelat asupra ei ca şi asupra direcţiei pe care aceasta o urmează. Şi totuşi, revista “Commentaire” a văzut lucrurile în chip just. Trecerea de la ideea comunistă la ideea rusă nu a fost evaluată corect. Două cărţi sosesc la timp pentru a ne lămuri.

Se scrie adeseori că Putin este imprevizibil. În fapt, este într-o oarecare măsură care ţine de caracterul său şi de poziţia sa profesională. Un politician conservă în genere o anumită ambiguitate dacă nu vrea să devină prizonierul propriilor declaraţii. Lucrul este valabil pentru Obama, Merkel, Hollande, Sarkozy, pentru oricine altcineva. Dincolo de declaraţii, se detaşează un fond de gândire pe care îl putem cunoaşte. Acest fond este un cadru care nu ne îngăduie să prevedem decizii, însă care ne permite să le interpretăm.

Două cărţi ce trebuie citite urgent

Iată motivul pentru care mi se par cu precădere instructive următoarele două cărţi. Prima este de Marlène Laruelle, La quête d’une identité impériale, le néo-eurasisme dans la Russie contemporaine (Editions Pétra, 2007). Nu o cunosc pe autoare, deşi a publicat câteva cărţi despre ideologiile naţionaliste ale lumii ruse ori ale lumii musulmane rusificate. Are doctoratul de la INALCO şi, neputând obţine un post universitar în Franţa, a plecat la Washington. Cea de-a doua, care tocmai a apărut, Dans la tête de Vladimir Poutine, este de Michel Eltchaninoff (Solin/Actes Sud, 2015). Acest nume este bine ştiut în Rusia şi în Franţa de câteva generaţii încoace. Este normalien, doctor în filosofie, redactor-şef adjunct la Philosophie Magazine.

Putin nu este comunist şi probabil că nu a fost niciodată. Îl citează foarte rar pe Marx ori chiar pe Lenin. În schimb, este un om sovietic pătimaş. Comunismul doctrinar a încetat să mai fie crezut în URSS de mult timp. Hruşciov a fost probabil unul dintre ultimii comunişti sinceri. Diamat, limba marxism-leninismului, a continuat până în 1989 să fie limba publică obligatorie. Dar ca doctrină profesată cu sinceritate, trebuie să mergi în Franţa spre a-i mai găsi adepţi. Sunt astfel destul de numeroşi cei care, în forme pure ori atenuate, au menţinut formula spirituală marxist-leninistă, chiar fără să-şi dea seama, întrucât “gândirea burgheză” nu a reuşit să construiască o respingere intelectuală categorică, francă şi eficientă.

În ce constă sovietismul lui Putin?

Acest sovietism constă în adoptarea fără rezerve a practicii Uniunii Sovietice, şi în particular a KGB-ului, al cărui elev şi membru activ a fost Putin până când a ajuns la putere. Este vorba, mai presus de toate, de idolatria statului rus sub toate formele sale, cele mai canonice fiind cele mai autoritare, Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Alexandru al III-lea şi, la vârf, Iosif Stalin. În această amplă idolatrie au intrat recent nu numai generalii Vechiului Regim, Suvorov şi Kutuzov, dar şi generalii albgardişti. Se vorbeşte acum de strămutarea rămăşiţelor lui Denikin spre pământul Rusiei.

Marile figuri ale poliţiei, în primul rând Dzerjinski, sunt din nou venerate. Educaţia kaghebistă a lui Putin îl face să considere fireşti practicile poliţiei politice bolşevice, asasinatul, tortura, şantajul, construcţia de dosare “kompromat” asupra eventualilor adversari. Nu poate fi uitat faptul că, în ajunul celui de-al doilea război din Cecenia, au explodat două imobile făcând sute de morţi, iar atentatul a fost atribuit cecenilor. Nimeni nu se îndoieşte asupra identităţii celui responsabil, Putin. Cineva care a îndrăznit să facă aşa ceva, merită teamă şi respect.

O altă tehnică încercată a sovietismului este aceea a minciunii siderante. Am trăit-o personal la Riga cu prilejul unei reuniuni diplomatice. Tânărul ambasador al Rusiei a declarat liniştit în faţa ambasadorilor Statelor Unite, Germaniei, Israelului şi a altora: “Noi n-am ocupa niciodată Letonia”. Cei aflaţi la acea masă diplomatică au fost stupefiaţi, dar n-au replicat acestei enorme aserţiuni. Voi regreta toată viaţa că nu am spus: “Domnule ambasador, aveţi bunăvoinţa să repetaţi această frază”. Trebuiau să o facă ambasadorii, dar ei rămăseseră cu răsuflarea tăiată. Atunci când Putin afirmă de zece ori că el nu trimite nici tancuri, nici arme sofisticate, nici trupe antrenate militar în Ucraina, nimeni nu îndrăzneşte să-i spună în faţă: Minţiţi! Occidentul nu cunoaşte arta minciunii deconcertante. Politeţea sa îl deserveşte. Să imaginăm că Obama ar trimite ucrainenilor tot ceea ce au nevoie ca smart weapons, spunând calm că nu le-a trimis nimic şi că nu are de-a face cu redresarea militară a ţării. Imaginaţi-vă…

(va urma)

17 - aprilie - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Moştenirea lăsată

Instalaţia de desprăfuire pentru Furnalele 1 şi 2 a funcţionat ...

Firma olandeză Den

Societatea în cauză este una cu capital integral olandez şi ...

Costel şi generalul

Un gălăţean se revoltă şi-l interpelează pe preşedintele CJG, Costel ...