Uite ce cred, oricât de supărător ar fi pentru unii, o spun pe față, să nu zică nimeni că sunt ipocrit:
Nu înțeleg de ce ne încăpățânăm să ne agățăm de trecutul glorios în fotbal. Pentru că suntem patrioți? Chiar nu înțeleg microbiștii că România pur și simplu e praf la fotbal? Cele mai tari echipe din țară sunt mai jos decât cele mai nasoale din restul Europei

. Asta-i realitatea. Și n-avem ce face, degeaba ne strofocam și ne dăm cu fundul de pământ, nu avem nici capitalul necesar nici demografia, nici know-how-ul și cred că nici caracteristicile fizice generale, ca popor, să excelăm la fotbal. Aia e, nu poți fi bun la toate. Trebuie să ai și o anumită genetică pentru unele sporturi. Nu poți să fii un popor asiatic și să pretinzi să faci performanță în basketul profesionist, unde toți sunt înalți. Sunt curios dacă există un studiu în sensul ăsta dar am o bănuială că genetica cea mai bună pentru fotbal este cea hispanică, acolo e și demografia pentru așa ceva.
Și nici nu e obligatoriu să fim buni la fotbal, putem să excelăm la altele, chiar nu înțeleg de ce ne agățăm de fotbal. Păi bugetul unei singure echipe de nivel mediu din afară e cât bugetul Galațiului. N-avem cum să concurăm aici, punct.
Uite, cel mai patriot popor este cel american, e un cult al exceptionalismului acolo. Și nu le iese deloc nici lor la fotbal, dar au chestiile lor, la care sunt buni. Sunt disperați cu fotbalul american, cu baseballul și cu basketul, astea sunt adevărate religii și unesc întregi comunități, campionate cu răsunet global, cine nu a auzit de NBA sau NFL?
Și românii au know-how și fac performanță la alte chestii. Am fost foarte tari la tot felul de sporturi în decursul ultimilor 30 de ani:
– Tenis (campioni mondiali)
– Gimnastica (medalii de aur gârlă)
– Înot (campioni)
– Volei (performanță la nivel european)
– Handbal (performanță la nivel european)
– Box (campion mondial)
Mai sunt și altele: scrimă, haltere, atletism, canotaj…
E clar că suntem un popor ambițios, câteodată i se pune pata unuia dintr-un sat uitat de lume din deltă sau din altă parte și ăla sau aia nu se lasă până nu ajunge în vârf. Stăm mai bine la sporturi individuale decât la sporturi în echipă pentru că sunt mai puțin intensive din punct de vedere al capitalului – e mai ieftin să crești un campion la box decât o echipă de fotbal sau de rugby. Și nu avem nici școli. In plus, suntem mai firavi, așa e lumea în zona asta a Europei, dacă pentru fotbal trebuie să fii super legat, pentru scrimă sau tenis sau gimnastica e nevoie de fibra dar mai mult trebuie să fii atletic. Și o ducem ok și la sporturi explozive, precum tenis sau box, mai buni la sprinturi samd. Sigur există studii în sensul ăsta.
Dacă în România s-ar investi în sporturile astea cât se investește în fotbal, unde hai să fim sinceri, se obțin rezultate jenante, păi am fi un top global, nu s-ar vorbi decât despre România și atunci sporturile astea ar deveni fenomen, ar aduce performanță, ar forja spiritul patriotic și ar lega comunitățile în jurul lor. Plus că ar aduce în Romania basculante de bani, poate ne-ar da chiar o șansă să organizăm în 10-15 ani o olimpiadă la noi. (Apropos, la fotbal n-am fost în stare să organizăm nici ceva – etapă de campionat).
Păi imaginati-vă ce ar însemna dacă s-ar cultiva chestiile astea, baze sportive supermoderne – cum e basketul la americani să fie handbalul sau voleiul la noi – fenomen cu sute de mii de fani.
Dar nu, noi turnăm de 30 de ani bani negri, gri sau bani publici de la stat în fotbal, care rămâne pur și simplu praf.
Nu mai merge, trebuie schimbată abordarea.