MEDIOCRITAS,- ATIS, s. f. 1. Stare de mijloc, cale de mijloc, măsură. 2. Cumpătare; slăbiciune, lipsă (dicționar latin-român).
AUREA MEDIOCRITAS – calea de mijloc cea de aur, calea echilibrului, a armoniei sufletești, a drumului spre împlinirea satisfacțiilor.
Cu timpul, expresia a asociat un sens depreciativ care s-a instalat (CA PUIUL DE CUC!) în conștiința vorbitorilor, mai sensibilă la chemarea derizoriului decât la noblețea cugetării.
În filozofia budistă, întemeietorul ei așeza CALEA DE MIJLOC / CALEA CU OPT BRAȚE în al patrulea ADEVĂR NOBIL, în care prescria mijloacele de vindecare de răul existenței (”1. punct de vedere sau opinie corectă/adevărată, 2. gândire corectă, 3. vorbire corectă, 4. activitate corectă, 5. mijloace de existență corecte, 6. efort corect, 7. atenție corectă, 8. concentrare corectă.” – Mircea Eliade, ISTORIA CREDINȚELOR ȘI IDEILOR RELIGIOASE).
Cine vrea înțelege că „mediocritatea” originară era superioară fanfaronadei actuale, lăudăroase, împănate cu medalii, diplome, titluri onorifice, doctorate de pietoni, ordine la purtător sau carnete de pescuitori în ape tulburi.
Pe de altă parte, CALEA DE MIJLOC CEA DE AUR nu asimila semantic nimic din disprețul îngăduitor cu care este creditat cuvântul/expresia acum.
FIECARE CU MEDIOCRITATEA LUI!
25 - septembrie - 2023
