Calitatea vocabularului utilizat în conversaţie sau în scris poate să constituie, prin interpretare corespunzătoare, o adevărată radiografie intelectual – biografică a unei persoane. Aici pro/testele şi ne/cazurile de orgoliu sunt frecvente, după starea social-administrativă, după vârstă, după s/port, după muşchi etc.
Există vorbitori care folosesc forme greşite ale cuvintelor, fiindcă ele sunt astfel preluate (sau impuse!) de şefi, părinţi, colegi, oameni politici, artişti, mari sportivi „cu
personalitate” etc.
Aşa că, dacă domnii şefi-şefuţi (preşedinte, director, lider, „idol” ş.a.) zic hotărât şi nenegociabil: (a) înfinge, complect, magazioner, propietar, indentitate, delicvent, preceptor, scluptor, siringă, excroc, ştart, topogan, ştat (de plată), ştandard, ştand, ŞTAS (de la sta/ndard de s/tat), bulentin, renumeraţie, intransingent, genoflexiune,
amândorura, intinerant, înbina, glazvant/ glasvant, etc, cei din jur, treptat, indiferent de cunoştinţe şi de rezerve, vorbesc la fel.
Totuşi, dragi persoane cu autoritate şi stimaţi imitatori, formele următoare sunt corecte: (A) ÎNFIGE, COMPLET, MAGAZINER, PROPRIETAR, IDENTITATE, DELINCVENT, PERCEPTOR, SCULPTOR, SERINGĂ, ESCROC, START, TOBOGAN, STAT (DE PLATĂ),
STANDARD, STAND, STAS, BULETIN, REMUNERAŢIE, INTRANSIGENT, GENUFLEXIUNE, AMÂNDURORA, ITINERANT, ÎMBINA, GLASVAND…
Gata, domnilor! Lăsaţi supărarea deoparte, este păcat de limba Dvs.! Că despre Limba Română, vorba poetului:
„MULT E DULCE ŞI FRUMOASĂ/LIMBA CE-O VORBIM!…”.
Oare o vorbim sau o EXECUTĂM?…
20 - octombrie - 2023
