– Dom’ profesor, vreau să semnalez că pronumele personal de politețe este defect: n-are forme pentru persoanele I, singular și plural!
– V-am explicat că nu puteți fi amabili chiar cu voi, desigur, singular și plural!…
– Eu cred că un instrument defect trebuie reparat, dacă este necesar, iar pronumele personal pentru persoanele I, singular și plural, este necesar, ținând seama că foarte mulți oameni se autostimează cât cuprinde, iar alții deloc, și că obișnuiesc să vorbească singuri!
– Are dreptate Doru, cunosc și eu cazuri! sare și Anda în sprijin.
– Da, da!… răsună glasuri. Și bunica!… Și unchiul Vasile!…
– Propun să avem forme și pentru persoanele I, singular și plural! zice solemn Doru. De exemplu: DUMNEAMEA, DUMNEAMELE, DUMNEANOASTRĂ!… Să fim și noi DOMNII PERSONALE!…
– Bine, accept aparent convins. Ideea este interesantă. Până se va extinde și va deveni normă în DOOM – ceea ce nu-i exclus! – rămâne cum am stabilit anterior!
– Cine a stabilit, dom’ profesor?
– Evident, DUMNEANOASTRĂ!…
Toți râd și aplaudă pe întrecute.
Teodor Parapiru
9 - februarie - 2024