Într-o dimineață din zilele debutului de an școlar, pe undele radio românești, o voce triumfător-mâhnită de doamnă copleșită / cofleșită de sentimente educative și culturale, deplângea amarnic lipsa de cadre didactice calificate.
Criza n-a durat mult. În fraza următoare, vocea a devenit voioasă și plină de optimism molipsitor, anunțând că Ministerul de Resort a rezolvat situația cu profesionalism, cu entuziasm, cu îngrijorare și cu seriozitate la un loc, că, datorită măsurilor luate, absolut sigur, în fiecare școală, la fiecare catedră, în fiecare clasă, va fi CINEVA (cineva – pronume nehotărât care ține locul unei persoane despre care nu se cunosc multe lucruri).
În mintea obosită de generozitate și devotament sonor al doamnei ciripitoare de pe undele naționale, prezența unui CINEVA la fiecare catedră era leacul miraculos pentru dezastrul educației.
De unde să știe dumneaei că drumul de la CINEVA la ALTCINEVA sau la ORICINE este foarte scurt pe traseul pronumelui nehotărât?!…
Cică se lucrează în draci, în echipe și în mai multe schimburi, la romanul „Așa s-a călit Reforma”, dar opera deja circulă, (înainte de a fi scrisă / editată!) în fascicule post/moderniste, răs/citite, i/legal și dez/bătute zilnic în fundul curții!
12 - octombrie - 2023
