Pronumele de politeţe are rostul său subtil în comunicare – el înlocuieşte persoane, pentru care se arată sau se simulează respect.
Dumneata (d.gen. – dumitale), dumnealui, dumneaei, dumneasa, dumneavoastră (d-voastră, dv), dumnealor sunt formele pentru persoanele a ll-a şi a lll-a, singular şi plural – spre desperarea celor mai mulţi vorbitori care constată că pronumele (personal) de politeţe nu are forme pentru persoanele I, singular şi plural, pesemne fiindcă fiecare poate fi politicos cu sine şi se poate respecta corespunzător, fără să-şi vorbească amabil cu glas tare, ori fără să facă un gest de curtoazie faţă de sine.
Modul de folosire a pronumelui de politeţe înregistrează suficiente defecţiuni, inclusiv utilizarea lui rară şi înlocuirea brutală cu cel personal. Avem în vedere un alt aspect.
În relaţia formei DUMNEAVOASTRĂ, pentru adresarea către o persoană, cu un VERB, EXCESUL de zel (sau de RESPECT?!) conduce la SERVILISM GRAMATICAL. Ex.: „Domnule preşedinte, sunteţi aşteptaţi (chemaţi) la…” (în loc de „sunteţi AŞTEPTAT – CHEMAT”).
În mod normal, acordul se face cu numele înlocuit, nu cu forma de plural a pronumelui de politeţe. Însă unii fac din limbă plecăciuni cu procent sporit de flexibilitate, asortând exprimarea greşită cu zâmbet fermecător.
Este sesizabilă tendinţa de marginalizare a pronumelui personal de politeţe (pe traseul pronumelui de întărire, plasat de unii în zona arhaismelor gramaticale), sub pretextul unei comunicări familiare şi operative, deşi tot aici se încadrează şi aspecte de mitocănie avansată.
25 - august - 2023
