Un om a crezut în visul său. Și viața și-a clădit-o pe temeliile acestui vis. Din acel moment, motivația existenței sale a fost îndeplinirea acelui vis. Ca urmare, a trăit frumos, dar periculos! A iubit oamenii, dar s-a apropiat doar de acei în care recunoștea câte o părticică din visul lui.
Despre Radu Macovei sunt aceste rânduri. Un visător absolut, care atunci când alții abia deschideau ochii să privească încotro să meargă, el era deja acolo. Mă întrebam, cândva. cum și-a ales prietenii, colaboratorii… Mi-am dat un răspuns relativ simplu. Pentru că disprețuia canaliile, mincinoșii, profitorii, sfertodocții vecini cu analfabetismul dar urcați în copaci, perfizii, proștii, înfumurații, dornicii de înavuțire, hoții și pe toți deținătorii acestor „valori” umane, i-a dat la o parte pe aceștia și ce a rămas au fost prietenii și colaboratorii săi. Adică acei oameni cu care a vrut să-și îndeplinească visul.
Radu Macovei a iubit Cuvântul. Cuvântul scris! Cuvântul a fost prima lecție pe care ne-a învățat să ne-o însușim. Ne-a învățat cum poate fi cuvântul: mângâietor, ca atingerea mamei, sau periculos de ascuțit precum o armă. Ne folosesc și acum cuvintele sale. Chiar dacă sunt coborâte dintr-un vis al său, sunt mai reale cu fiecare clipă care trece.
L-am cunoscut pe Radu Macovei la 16 ani, eram simplu elev de liceu. La 20 de ani, eram student, mă luase în echipa sa. La 30 de ani era demult familia mea. Acum am 56 de ani când scriu aceste rânduri și, privind în urmă, îmi dau seama că nu a îmbătrânit nici o clipă și a rămas la fel de tânăr precum visul său.
Au trecut 3 ani fără Radu Macovei. Adică am pierdut trei ani, fără Radu Macovei. Chiar dacă acum Radu Macovei doarme, el este treaz în visul nostru. Iar visul său, trăiește în continuare…
P.S. În fotografie este o parte din ceea ce eu numesc „Familia mea”. De la stânga: eu, Radu Macovei, Ionuț Macovei, Nicolae Sburlan și Răducu Macovei.
25 - septembrie - 2023
