Poetul Meletos (o nulitate invidioasă care victimiza cuvintele), politicianul Anytos (mărginit cu sufletul în prostie şi prejudecăţi) şi oratorul Lycon (lătrător sofist) semnează o plângere publică, acuzându‑l pe faimosul ÎNVĂŢĂTOR atenian Socrate, de trei grave abateri: că nu crede în zeii recunoscuţi de stat, că introduce divinităţi noi în cetate (celebrul DAIMON) şi că se face vinovat de coruperea tinerilor.
Tribunalul popular stabileşte vinovăţia lui Socrate cu un scor strâns (281‑220). Urmează stabilirea pedepsei.
Filozoful îi provoacă pe judecători. LE CERE SĂ‑L CONDAMNE A TRĂI ÎN PRYTANEU, locul de mare cinste al cetăţii. Condamnarea la moarte vine cu 80 de voturi mai mult, ceea ce arată că DEMNITATEA RĂNITĂ/JIGNITĂ A JURAŢILOR I‑A DETERMINAT PE 80 DINTRE EI SĂ DEA VERDICTUL FATAL PENTRU O PERSOANĂ PE CARE O CONSIDERASERĂ NEVINOVATĂ.
Execuţia nu putea avea loc în perioada de celebrare a naşterii zeului Apollo. Călătoria corabiei care duce delegaţia Atenei la Delfi durează o lună. În tot acest timp, Socrate stă la închisoare. Cu acordul tacit al autorităţilor, prietenii îi organizează evadarea. El refuză irevocabil, fiindcă ar însemna să încalce legile. După luna sacră, înconjurat de discipoli, se pregăteşte de marea despărţire, considerând, printre altele, că „ar fi mai bine să beau otrava după ce voi face baie, ca să nu mai dau de lucru femeilor, să‑mi spele trupul neînsufleţit.”
Unul dintre apropiaţi, Criton, îl întreabă CUM AR DORI SĂ FIE ÎNMORMÂNTAT.
Răspunsul este memorabil: „Cum veţi vrea… , dacă mă veţi avea şi nu vă voi scăpa din mâini!” (Platon, Fedon, Dialoguri, E.L.U., Bucureşti, 1968). Socrate precizează despre Criton, că „el socoate că eu sunt acela pe care‑l va vedea mort peste câteva clipe; de aceea mă şi întreabă cum să mă‑ngroape.” (idem). Apoi vorbeşte grav despre ROSTUL ŞI MODUL EXPRIMĂRII, ca univers al credinţei: „Căci să iei bine aminte, prea bunule Criton, că, dacă nu vorbeşti corect, faci nu numai o greşeală în sine, dar păcătuieşti şi împotriva sufletelor.” (ibidem).
Pe traseul: gând – cuvânt – fapt/acţiune, se întâmplă toate tainele lumii. Dintotdeauna!
Cât despre calitatea exprimării, JAFUL ESTE MARE ŞI MÂNTUIREA PUŢINĂ.
27 - august - 2023
