Între legendele muzicii, aceea a lui Nicolo Paganini ocupă un loc special. Reprezentant al romantismului în muzica instrumentală, el a dus arta viorii în locul unde perfecţiunea mai poate fi întrecută de imaginaţie, nu de realitate. S-a născut la 27 octombrie 1782, la Genova. Naşterii sale i-au fost conferite semne premonitorii: copilul a venit pe lume într-o noapte furtunoasă, la luminile fulgerelor şi a plâns fără încetare până s-a luminat de ziuă. Are o copilărie fără mari evenimente, marcată de munca intensă pentru însuşirea cunoştinţelor muzicale, sub supravegherea severă a tatălui. Talentul său ieşit din comun uimeşte şi încântă, succesiv, pe exigentul părinte, pe profesori, publicul şi pe artiştii consacraţi, pe care îi întâlneşte cu diferite ocazii.
Din 1797, Paganini porneşte în turnee prin Italia, acumulând o faimă extraordinară, îşi perfecţionează tehnica violonistică prin abilităţi care par magice pentru auditoriu. Eliberat de sub tutela tatălui, din 1801, duce o viaţă aventuroasă, între nopţi cu jocuri de noroc, relaţii amoroase de pomină, concerte cu performanţe artistice şi succese fabuloase, ori studii cu noutăţi de interpretare de mare dificultate. Treizeci de ani de triumf necontenit îi conferă aură de personaj de valoare naţională în conştiinţa admiratorilor, dar adaugă şi patimi meschine din partea celor ce suportau greu gloria lui: „În jurul apariţiei fenomenale a lui Paganini s-au ţesut legende de tot felul, s-au declanşat calomnii stupide, fiind acuzat de influenţe satanice, supranaturale sau chiar de şarlatanism şi vrăjitorie.” (Ion Sârbu, Vioara şi maeştrii ei de la origini până azi).
Tehnica miraculoasă a genialului genovez a rămas inegalabilă. Aspectul fizic al artistului favoriza ideal arta sa: „Degetele sale erau incredibil de puternice, ca nişte drugi de fier. El le putea folosi în orice direcţie la cea mai mare viteză şi aceasta îl făcea capabil să cânte acele pasaje cu acorduri multiple care păreau a fi imposibil de realizat de oricare alt violonist. Urechea sa pentru muzică şi auzul său în general erau extraordinare…” (op. cit). Viena îl consacră pentru Europa ca „dumnezeu al viorii”, apoi alte capitale îşi alătură elogiile pentru măiestria lui incontestabilă. A murit la 27 mai 1840, după o carieră artistică fabuloasă. Personalitatea sa a rămas la fel de fascinantă şi de enigmatică pentru posteritate, cum a fost pentru contemporani, prin performanţele realizate în domeniul muzicii.
Expresia „Virtuozitate à la Paganini” are în vedere capacitatea neverosimilă a unei persoane, în rezolvarea sau în realizarea dezinvoltă a unor situaţii, a unor performanţe dificile, pentru care sunt necesare cunoştinţe deosebite, talent desăvârşit, pasiune, perseverenţă şi geniu creator.
Pentru întreaga poveste citiți „Dicționarul enciclopedic de expresii celebre”.
Dacă v-am stârnit interesul și vreți să aflați mai multe despre expresii celebre, lăsați un comentariu și vă contactăm pentru mai multe detalii sau sunați la 0751051314.
Comandă acum „Dicționarul enciclopedic de expresii celebre”, vol I și II, la numai 500 lei și o carte cadou!
Atenție! Stoc limitat!
10 - martie - 2024
