Între obsesiile umanităţii, alături de problemele ecologiei, ale demografiei, ale credinţei, ale contactelor cu alte civilizaţii etc., Hiroshima ocupă un loc de frunte.
La 6 August 1945, cataclismul atomic s‑a declanşat prin detonarea a 22,5 kg de uraniu fisionabil, la înălţimea de 565 de metri deasupra pământului, într‑o dimineaţă însorită, la ora 8 şi 16 minute, la Hiroshima, un oraş japonez cu oameni care habar n‑aveau că există o asemenea armă.
Aventura cercetării în intimitatea materiei intra într‑o fază nouă. Efectele depăşeau imaginaţia umană: „Şi a izbucnit o lumină: parcă s‑ar fi dezintegrat o stea; a fost un fulger care a orbit trei sute de mii de oameni şi a făcut să dispară orice umbră, chiar şi din cele mai întunecoase unghere. După lumină a urmat explozia, dar aceasta n‑a putut fi auzită decât la 40‑50 de kilometri de Hiroshima, fiindcă pentru cei aflaţi mai aproape ea s‑a transformat în tăcere veşnică.” (Leandro Castellani, Luciano Gigante, 6 August, Istoria bombei atomice, Ed. politică, Bucureşti, 1969).
Profesorul Julius Robert Oppenheimer, conducătorul proiectului de fabricare a armelor atomice, a fost numit apoi „Mister Atom” şi „părintele bombei atomice”; bombei de la Hiroshima i s‑a spus cu tandreţe cinică „Little boy” – „băieţelul”; avionul care a purtat bomba spre obiectiv era botezat „Enola Gay”, după numele mamei colonelului pilot Tibbets. Alte formulări: „marea familie a oamenilor de ştiinţă”, „sentimentul de fraternitate a celor ce s‑au dedicat acestei realizări” constituie expresii ce tind să acrediteze ideea că bomba atomică şi‑ar fi avut locul într‑o familie, la început, americană, apoi rusă, chineză, franceză, engleză etc. Însă este sigur că ea a intrat brutal în istoria omenirii, cu perspectiva sumbră de a scoate omenirea din istorie, dacă va exista o clipă de iluciditate decizională, de ură dementă, de curiozitate criminală, de fanatism etc. În miezul a ceea ce suntem, transformarea violentă a materiei în energie ar însemna ca matricea făpturii dăruite de Dumnezeu să fie irosită în genunea altei abateri destructive.
ORICUM, I/RESPONSABILITATEA GENIULUI ŞI A PROSTIEI OMENEŞTI GESTIONEAZĂ ACUM FENOMENELE BIOLOGIEI SINTETICE, ALE INTELIGENȚEI ARTIFICIALE, ALE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE, ALE CLONĂRII…