Îl cunosc pe Nicușor Dan. Nu foarte bine – dar ne-am intersectat de câteva ori. Avem prieteni comuni, ne-am văzut pe la zile de naștere ale unor prieteni comuni, dar și prin Repatriot organizația ce invită românii din Diaspora să se întoarcă acasă.
Nu am făcut un șpriț împreună, ca nu e genul 
.
.Îmi aduc aminte cum, înainte să existe USR ca partid, avea USB – Uniunea Salvați Bucureștiul – ca ONG. M-a invitat la prima ședință în care se discuta serios despre înființarea unui partid. Era într-un apartament, într-o casă, din cartierul Cotroceni, acolo era sediul USB-ului. M-am simțit onorat de invitație. Am stat vreo trei ore, întrebându-ne ce facem, cum facem, dacă facem.
La un moment dat a apărut și doamna Clotilde – un personaj, încă de atunci, nostima, simpatică.
Nu este despre Clotilde, dar i-am zis atunci lui Nicușor: „Pune numele partidului “Nicușor Dan”, că o să vină o zi în care o să ți-l ia alții.” Un om modest, mi-a spus: „Nu.” Între timp… i l-au luat.
Ca să fiu sincer, după cele trei ore mi-am zis: „E pierdere de timp. ONG-iștii ăștia nu vor face niciodată un partid adevărat.”
Dar Nicușor e încăpățânat. Tipul acela rar care duce lucrurile până la capăt. Și le duce.
Ultima oară l-am văzut la un meci al CSM București, în 2023. Mi-a spus sincer că nu crede că mai câștigă Primăria. Îmi zicea: „Am nevoie de încă un an ca să se vadă ce am început: termoficarea, transportul în comun, trenurile, infrastructura – coloana vertebrală a unui oraș… Dar oamenii vor panseluțe.”
Până la urmă a fost ales. Bravo lui. Gândire, nu panseluțe.
Îl cunosc, dar îi cunosc și mai bine pe colegii lui de facultate, Marius, Mugurel, Mircea, Petrisor – o generație strălucită de matematicieni. Oameni care spun așa: „noi ne chinuim cu o problemă delicată de matematică o oră. El se uita cinci minute și zicea: «E bună rezolvarea, dar hai să o facem altfel.» Și o rezolva complet invers. Ne uimea de fiecare dată.”
Am stat și eu în cămin în facultate, el e mai mare decât mine, nu-l știu de acolo, eu eram în căminul Leu, dar tot colegii lui îmi spun că într-un fel, a fost antreprenor de tânăr. În anii ’90, viața era grea, iar el muncea și vindea din camera de cămin: pâine, lapte, iaurt. Ca să mai facă un ban. Asta se întâmpla în multe dintre cămine.
Vă mai aduceți aminte?
Tot unii spun despre el că pare un pic „autist”. Poate. Dar dacă asta înseamnă să fii serios, obsedat de rigoare, de corectitudine, de logică – atunci e un compliment. Poate nu e cel mai carismatic, dar e genial. Și uneori, avem nevoie fix de asta.
A fost olimpic internațional, cel mai bun din lume 1987 și 1988, cu note maxime. A terminat Matematica în București. A urmat din 1992 cursurile École Normale Supérieure, una dintre cele mai prestigioase grandes écoles franțuzești, apoi a urmat cursurile de master la Universitatea Paris XI și și-a prezentat teza de doctorat în matematică la Universitatea Paris-XIII iar o perioda a fost asistent universitar. Franța îi oferea tot.
Și totuși… s-a întors.
Nu pentru o funcție. Nu pentru bani. S-a întors pentru România. Asta e, pentru mine, patriotismul real. Adevăratul suveranism – nu cel din lozinci, ci din alegeri grele și asumate.
Ca primar, n-a făcut spectacol. A schimbat conducte vechi care crapă iarna. A modernizat tramvaie. A deschis șantiere grele. Investește în viitor – trenuri metropolitane, infrastructură, mobilitate. A făcut ce contează pentru mulți, nu ce se vede ușor la televizor.
Așa e viața, eu nu folosesc tramvaiul. Nu am legătură cu sistemul de termoficare. Dar știu cât de mult înseamnă aceste lucruri pentru milioane de oameni. Și tocmai de aceea îl susțin.
Nicușor Dan e pro-Europa, pro-NATO, dar mai ales pro-Oameni.
Nu promite. Nu se dă în spectacol. Dar construiește. Cu minte. Cu onestitate. Cu răbdare.
Nicușor Dan înseamnă seriozitate, viziune și muncă.
Pentru că România are nevoie de oameni care nu doar vorbesc frumos – el nu știe asta – ci de oameni care fac lucrurile cum trebuie.
Votez, Nicușor Dan!
8 - mai - 2025
