Până mai zilele trecute nu credeam în vorbele unui om de afaceri gălăţean, când ne spunea că a face afaceri în Galaţi în mod corect şi onest este imposibil. Dacă nu eşti înregimentat politic, dacă nu faci parte din lumea interlopă, dacă nu ai un „spate”, un Dumnezeu în poliţie sau justiţie, înseamnă că ăla eşti, adică de afacerea ta se alege praful şi pulberea.
Ne mai spunea omul cu pricina cum a crezut el că se va descurca, cum a văzut el în UE, unde a lucrat, a făcut bani, iar întors în ţară şi-a „tras” o unitate de prestări servicii la stradă, după o birocraţie care l-a măcinat aproape un an de zile. Când a fost gata, a adus popa, a dat acesta cu agheasmă, l-a invocat pe Cel de Sus să-i păzească afacerea, după care a început chinul. Da, oameni buni, controale fără număr, de tot felul, şpăgi şi amenzi la „comun”, i s-a sugerat să „cotizeze” lunar ca să nu mai fie hărţuit, omul nu a cedat, iar drept urmare, într-o dimineaţă s-a trezit cu ditamai utilajele care au început să sape un şanţ în faţa unităţii, lucrare neanunţată, neştiută, dar executată şi care nu s-a finalizat decât după ce afacerea, în atare condiţii, a falimentat.
Ne-am adus aminte de povestea aceasta halucinantă dar reală, cu omul care mai apoi şi-a luat lumea în cap şi a imigrat în Canada, cu familie cu tot, blestemându-şi zilele trăite în ţara asta. Aducerea aceasta aminte s-a produs odată cu anunţul realizat de Primăria Stan, prin care se aduce la cunoştinţă că trecerea auto existentă, din str. Lahovary până la str. care duce la Muzeul de Istorie, pe lângă fosta Casă a căsătoriilor, un pub şi celebrul de acum Teatris adăpostit de fostul Cinema „Popular”, se va închide. Acum noi ştim de această trecere neconvenţională, existentă de ani şi ani fără să deranjeze pe cineva vreodată. Şi atunci? De ce se va închide trecerea? De ce se vor monta borduri?
Iar noi am descoperit, foarte simplu, motivul. Această trecere era esenţială, ca aerul, pentru accesul şi parcarea simplă a maşinilor pentru clientela din zonă, dar mai ales pentru TEATRIS, accesul simplu şi uşor, parcarea fiind condiţii aproape eliminatorii pe o piaţă a afacerilor de cârciumă, club, terase etc. Ori, în mod indiscutabil, TEATRIS-ul, la ora actuală, e cel mai tare stabiliment în materie de distracţie, prin amenajare, programe, produse etc. Ori concurenţa nu doarme, mai ales când le aparţine interlopilor protejaţi, a unor nume celebre care s-au extins şi în zonă, a unor indivizi ce şi-au făcut culcuş în imperiul grecilor (prin cafenele şi cluburi) administrat de un român ce este şi consilier local pe-ne-le, apropiat de Stan, tătucul afacerii „Doors”.
Ori acum, în loc de şanţ se va trage bordură aşa cum am citit noi în ziarul „cel mai” şi că se va închide circulaţia pe motiv de „blocaje rutiere” şi inexistenţa arterei în evidenţa urbanistică. Asta aşa, pentru proşti, pentru cine aude şi nu ştie „povestea”. Uite, noi o să vă ilustrăm tărăşenia cu o altă bretea neconvenţională existentă lângă sediul redacţiei noastre ce se află în blocul Cristal, intens folosită, care creează blocaje şi adevărate scandaluri, despre care am tot scris să nu se închidă, ci să se introducă sensul unic din str. Domnească în str. Al. I. Cuza.
Aiurea, de ani de zile nu se întâmplă nimic, dar NIMIC, pentru că nu e INTERESUL bată-l vina.
Pe cât punem pariu că şi TEATRIS-ul va fi ajutat încet, încet, să-şi închidă porţile? În Galaţi numai unii au voie… că aşa înţeleg ai noştri democraţia, concurenţa, piaţa liberă, ca pe vremea lui Al Capone.
Io-te ca n-o fost sa fie Teatrisul vreo oaza de neafiliere la mafia locala. ba, dimpotriva, prin metodele aplicate, a discretionarei vointe si abuzului peste noapte, respectivii patroni s-au dovedit nimic altceva decat continuatori ai traditiei galatene a arhitecturii haotice si sfidarii imperturbabile a legislatiei locale si nationale.
Scheletul metalic ridicat deindata si fara aprobare in imediata apropiere a unor cladiri de patrimoniou si monuente istorice vadeste ca pentru ei TEATRISHII, se inchidea parcarea, nu in contra lor…