Sa speram ca il salveaza… Ma asteptam sa am parte de oarece tresaltari de entuziasm privind incoronarea lui Charles. Dar ntz! emotiile mele au fost comparabile cu cele de laincoronarea regelui Cioaba.
Probabil ca nu prea stiu eu cum sta treaba cu solemnitatea unei astfel de ceremonii, dar totul mi-a parut atat de searbad de parca cineva ar fi spus „hai bai, sa-l facem si pe-asta rege, ca prea asteapta de multi ani!”
Charles parca era impaiat sau parca cineva tragea sforile ca sa puna pasii unde trebuie. Nimic comun cu tinuta cu adevarat regala a Elisabetei in timpul incoronarii sale, acum 70 de ani.
M-am intrebat daca umerii ii sunt cazuti din cauza greutatii pelerinii iar fata ii e cazuta din cauza kilogramelor de coroana…
Sau poate asteptarea indelungata pentru a deveni rege s-a transformat in ingrijorare si teama pentru mostenirea primita – o Anglie care nu se simte prea bine… O Anglie cu o rata a inflatiei de peste 10% (cea mai mare din ultimii40 de ani), prim-ministrii care nu cunosc notiunea de stabilitate economica si sociala, urme inca nebanuite ale Btrexit-ului, obligatii asumate in diversele conflicte armate din lume care fac gauri in buget, un copil in pribegie care nu are felinar si da in gropi…
Momentul incoronarii Camillei a fost si mai patetic. Poate ar fi trebuit sa ia lectii de mers elegant pentru ocazia asta.
Diana rade de dincolode ceruri…
Your Majesty Elisabeth, trebuia sa te mai scremi oleaca, astfel incat tronul sa-l fi lasat direct lui William!
