Rep.: Dle consilier Atanasiu, sunteţi şi director adjunct la Colegiul Vasile Alecsandri, aţi interzice accesul gipanelor în faţa Colegiului, ca să nu se simtă umiliţi copiii dotaţi, dar fără gipane?
Onuţ Atanasiu: Ştiu de regula impusă de unul dintre primii directori ai gimnaziului – fără trăsuri în faţa liceului -, este excepţională, mai ales că acum se blochează şi strada din faţa colegiului, şi cea din spate. Problema e cu autobuzele – e o îngrămădeală cumplită, de nu se poate urca, li se prind hainele elevilor când se închid uşile, de aia se urcă în maşinile personale. Am o propunere, pe care o susţin în Consiliu – să punem pe timpul când elevii se duc şi se întorc de la şcoală, un număr mai mare de autobuze, pe care să scriem „Transport elevi” şi acolo să fie doar ei. Asta este valabil pentru toate liceele şi toate şcolile. Am scris propunerea către departamentul transport din Primărie, mi-au spus că studiază problema şi vor da un răspuns, dar după votarea bugetului. De altfel, la propunerea mea s-au mărit bursele pentru elevii premianţi, şi acum propun o modificare în sumele compensatorii acordate de Consiliu societăţii Transurb, pentru fiecare elev. Eu am făcut sondaj la Colegiu, şi din 1090 de elevi, folosesc transportul în comun vreo 700. Asta înseamnă groso-modo că 30% nu folosesc transportul, dar consiliul virează banii ca şi compensaţi. Practic, subvenţionăm o deplasare care nu se face. Dacă luăm cifrele la nivel de Galaţi, elevii sunt în jur de 40.000. Dăm 40.000 de abonamente, 10.000 nu le folosesc. Şi aici apare paradoxul păgubos: dacă nu costă nimic, elevul îşi ia abonamentul, dar nu-l foloseşte. Ce propun eu? Dacă abonamentul n-ar mai fi gratuit, ci de doi lei sau patru lei, elevul ar gândi aşa – de ce să dau doi lei dacă nu-l folosesc? Ar fi o altfel de reglare şi o evidenţă a celor care folosesc transportul în comun. Am şti astfel cota care se duce la Transurb şi am ordona transportul în funcţie de numărul de elevi.
Rep.: Ce efecte ar avea propunerea dv.?
O.A.: Ar rămâne mai mulţi bani la buget, s-ar face altceva. Cei 30.000 de elevi ar da câte doi lei, deci vin 60.000 de lei la bugetul local. Am discutat cu Primarul, e de acord, vrea să folosim banii la premierea elevilor premiaţi la olimpiadele naţionale. Sunt în jur de 400 de elevi, nu toţi din municipiu. Dacă le dăm 100 de lei, nu e mare lucru, dar elevul îşi cumpără de mâncare, o pizza în fiecare zi. Ce obţinem? Adunăm bani de la elevi, îi dăm tot elevilor şi facem şi economii la bugetul local!
Rep.: V-aţi gândit să finanţaţi similar şi un Centru de inventică, de inovare, care să scoată Galaţii din subdezvoltarea şi mediocritatea crasă în care zace?
O.A.: M-am gândit, am avut model în Germania, unde am fost în schimb educativ, şi am văzut multe astfel de centre. Sunt centre de creativitate, unde elevul face foarte multe lucruri… Un oraş, o şcoală nu-şi permite un laborator cu anumite lucruri, care sunt costisitoare, şi de care nu beneficiază decât elevii din şcoala respectivă. Dar, un centru de inventică, de creativitate, cu programare, poate permite la toţi elevii să beneficieze. Sunt centre finanţate şi întreţinute de municipalitate. Pentru performanţă, sunt necesare fonduri destul de mari totuşi.
Rep.: Putem face şi noi măcar un centru după reţeta: „e mai mult decât nimic”!?
O.A.: Se poate, nu se pune problema că nu vom reuşi… Am putea face un Centru de excelenţă, pe toate disciplinele la care Galaţiul obţine premii şi medalii la olimpiadele naţionale. Ar fi un centru al pregătirii teoretice şi practice. Am profesorii, am cadrele didactice care pregătesc elevii pentru olimpiade, Centrul poate trece la principii de funcţionare, pe elemente practice şi funcţionale. Se pot detalia calculele făcute de mari savanţi sau de foşti elevi ai colegiului, care au reuşit performanţe în străinătate. Trebuie adusă persoana, în jurul căreia construieşti. Dacă există specialistul, elevii vin…
Rep.: Nu există democraţie şi stabilitate fără Putere şi Opoziţie. La Galaţi, iar am obţinut prea multă Putere, şi o Opoziţie firavă, vlăguită, fără consistenţă. Nu e periculoasă baba oarba de-a „majoritatea zdrobitoare”?
O.A.: Eu nu mă văd opozant cât timp consilierii au votat mărirea de burse cu 25%. Sunt opozant dacă consilierii fac lucruri anormale, ilogice. Am sesizat anomalia cu staţia de epurare din Cantemir, am sesizat în comisie, că nu ştim în ce stare este dosarul, cum adică, facem alta?… A ajuns şi la Starea Naţiei, se fură fierul vechi, suntem penibili. Sunt nişte facturi, UNICOM le-a emis, în 2011 şi-a retras şi paznicul, dar în 2012 Primăria plătea încă… Dosarul ajunge la DNA, nimeni nu întreabă de el, şi în 2016 se propune la comisii proiectul unei staţii noi. Am atras atenţia că e dosar penal, proiectul e scos în octombrie, dar se revine cu el în februarie. Ni s-a spus că dosarul e în lucru la DNA, că nu are autori, că e IN REM. Acolo în Cantemir e mizerie, ţevile de apă sunt cele de la şantierul de construcţie, acesta este stadiul, aşa a rămas… Şi probleme grele sunt şi la cimitire, nu există inventar al locurilor de veci, nu ştim câţi şi-au plătit concesiunea, ce încasăm… Sunt chestiuni importante, şe ocupă aleile cu morminte, şi nu facem inventarul? Într-o lună, cu voluntari, l-am face. Şi cică se face inventar de patru ani. Doar nu fug morţii în altă parte… Poate că e slab managementul… Dar am putea să ne gândim şi la alte treburi. Păi, în Eternitatea, sunt la intrare, în stânga, trei locuri libere, cu cedare concesiune, cu telefon afişat. Dacă suni, afli că preţul e pe la 15.000 de euro. E aproape cât o garsonieră. E normal să fie aşa? Facem comerţ şi pe piaţa morţilor!?
(va continua)
