Profesorii universitari Romeo Ionescu şi George Lateş iau pulsul regionalizării cu instrumentele ştiinţifice ale Universităţii Danubius
Reporter: Dlor profesori, regionalizarea bate la uşă, până la sfârşitul anului românii vor trece la distribuţia autorităţii la patru nivele. E un moft al valului politic?
Romeo Ionescu: Nu e un moft, este o necesitate. România trebuie să se înscrie pe drumul european care are o singură direcţie, cea legată de progres, iar o componentă a acestui parcurs este legată de dezvoltarea regională, cu regiuni funcţionale.
Rep.: Istoric, suntem iarăşi întârziaţii Europei, fie şi dacă ne raportăm la Polonia, care a rezolvat regionalizarea încă din anii 90.
George Lateş: Este o problemă, mentalitatea noastră este focalizată pe unităţi mici. Ne tulbură o grupare de 4-5 judeţe. Vechile ţinuturi sau regiuni comuniste au lăsat nişte urme în mentalul colectiv. Astăzi politicienii pun problema regionalizării, dar din urmă vin nişte spaime. Ideea de a crea noi capitale sperie funcţionărimea la cote maxime. Nu se ştie cum va fi redistribuit aparatul funcţionăresc. În ce măsura va predomina economicul sau politicul? Sunt probleme care ies din vechile regiuni şi raioane, şi care nu se regăsesc în filosofia Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu are ca model Federaţia Americană, ci mai degrabă Federaţia Rusă. Şi iată că deloc întâmplător, cetăţeanul se pătrunde de problemele care au însoţit modificările administrative din anii 60-70, cu revenirea la judeţe.
Rep.: Dacă am fi rămas la regiuni, am fi fost mai pregătiţi acum?
G.L.: Atunci era altă filosofie. Erau alte criterii.
R.I.: Ar trebui să definim ce înseamnă regiunea. Este un element extrem de complex, care are mai multe niveluri de integrare. Putem considera regiune judeţul Galaţi, Bărăganul,regiunile istorice Muntenia şi Ardealul, România, peninsula Balcanică… Nu e o abordare nouă. În 1954 a fost creată Asociaţia Mondială de Ştiinţe Regionale, cu divizii la nivelul ţărilor mari. Europa nu a rămas datoare, a înfiinţat o Asociaţie Europeană pentru Ştiinţe Regionale şi România a înfiinţat o asociaţie membră a asociaţiei europene, de găsire a criteriilor optime pentru o dezvoltare regională.
Rep.: Istoria regionalizării în stil românesc a produs argumentări ascuţite între Galaţi şi Brăila. Repetăm istoria?
G.L.: Birocraţia se va mări. Nu va mai fi aceeaşi mişcare a hârtiilor, dar birocraţia va înregistra altfel efortul funcţionăresc. Vom avea o altă dezvoltare, care este marcată de diferenţele între regiuni. Oricum ai contura, oricum ai împărţi, diferenţele sunt foarte mari. Cum să egalizezi Bucureşti – Ilfov cu Ținutul Secuiesc? Sunt diferenţe culturale, etnice, de mentalitate, istorice. Sunt probleme, dar nu sunt insurmontablie. Toate pot fi puse sub o umbrelă comună. Diversitatea este mai mare, şi şansa de a atinge progresul economic este la îndemână. Problema este în decizia politică, dar intrăm deja într-un cuib de viespi, nu ştim ce se va întâmpla. Majoritatea guvernamentală are toate pârghiile, dar ezitările se văd. Şansa ca acest proiect să se ducă la bun sfârşit nu este maximă.
R.I.: Eu am o abordare optimistă. Sunt multe ţări în care regionalizarea a fost un succes. În Germania, Anglia, Italia, dezvoltarea regională este fantastică. Sunt criterii economice şi istorice. România a intrat în UE, trebuie să se racordeze la normele statistice de populaţie. Pentru noi este valabil standardul NUTS 2. Noi avem regiuni, dar nu funcţionează ca entităţi. Ele sunt desenate pe harta României, dar nu au autoritate, nu guvernează, nu cooperează. E doar liberul arbitru, prin înţelegere. Prietenia Galaţi-Brăila va deveni reală când se va înţelege dezvoltarea şi nevoia de cooperare. Nu avem legislaţie, nu sunt legi de funcţionare. Există un proiect, trebuie discutat. Se discută de centre regionale, se nasc controverse, mai ales pentru capitalele regionale.
Rep.: Dacă privim la regiunea noastră, cum credeţi că a fost gândită?
G.L.: Au în comun axa Dunării. Au o istorie comună. Există şi o axă culturală. Dacă vedem instituţiile, e clar că teatrele şi muzeele importante pot fi susţinute financiar mai uşor în sistem regional. Pot fi gândite instituţii puternice, cu funcţionare regională. Avem provocări noi, nu mai suntem la filosofia de gândire a judeţului. Acesta era construit pe filosofia căruţei, se pleca dimineaţa, la prânz, cetăţeanul era în capitala de judeţ şi seara venea acasă. Acum se va gândi după filosofia internetului. Nu te duci pentru o hârtie la centru. Lumea s-a schimbat. Nu vor mai fi spaime teribile, cum să ajung la Constanţa…Ce punem însă în regiune este important.
Rep.: Punem 20-32 consilieri pe patru ani, doi vicepreşedinţi, un preşedinte, un consiliu consultativ economic, se vor prelua multe atribuţii de la minister.
R.I.: Vom funcţiona după modelul german, care are chiar un parlament al regiunilor.Bundesrat, e a doua cameră. La noi avem problema dezvoltării diferite. Avem Constanţa, un judeţ foarte dezvoltat, faţă de Tulcea, mai puţin dezvoltat. Galaţi şi Brăila sunt pe medie dezvoltare iar Buzău şi Vrancea sunt mai puţin dezvoltate. Trebuie să uniformizăm dezvoltarea, dar în sus, nu în jos. Consiliul regional va administra buna guvernare la nivelul întregului teritoriu, dincolo de interesele meschine de la judeţ. Dacă am o investiţie care se potriveşte foarte bine judeţului Tulcea, acolo o voi amplasa. Disparităţi sunt în toate ţările. Au fost chiar mişcări de separare în Italia. România este o ţară săracă, se află doar la 49% din media Uniunii Europene.
Rep.: Etnic, apar alte frecuşuri.
R.I.: Da, şi alţii au probleme. Scoţia, Țara Galilor, Irlanda de Nord, Corsica. Nu e separare teritorială, ci căutarea identităţii şi tradiţiilor. Dacă cetăţenii sunt loiali statului, nu aduc atingere intereselor statului, ei se pot delimita etnic şi cultural.
Rep.: Economicul are ultimul cuvânt.
R.I.: Da. Folosind datele Eurostat, vedem că PIB -ul la regiuni variază între 3400 şi 13 000 euro pe cap de locuitor.Cu excepţia Bucureştiului, toate regiunile au un nivel de dezvoltare mai mic de 50% din media UE. Există potenţial de dezvoltare. Sursele sunt interne, vom avea buget regional,dar şi din proiecte europene. La nivel managerial şi instituţional, nu suntem capabili să atragem, nu avem capacitatea de a absorbi fondurile. Noi absorbim 10%, Polonia 98%. Noi nu suntem în stare să consumăm banii, chiar dacă îi primim. Poate că aceste consilii regionale vor fi mai capabile să atragă fonduri europene pentru dezvoltare. Este o centrare socio-economică. Putem construi destule, dar trebuie să facem proiect, să-i asigurăm pe europeni că banii se duc acolo unde trebuie.
G.L.: La noi, politicul se duce spre sus, la ei politicul se duce spre cetăţean. Dacă schimbăm direcţia, vom avea avantaj. Proiectele orientate spre parvenirea politicianului nu duc nicăieri. Podul peste Dunăre nu se rezolvă la nivel de judeţ. La fel, aeroportul, nu poate fi decât pentru o regiune, cu populaţie mare, cu piaţă şi interes. Totul trebuie orientat la nivel de regiune. Judeţul este deja o chestie fumată şi afumată.
