Înainte de „Nisipurile de aur” și Dubai a fost Obeliscul: acolo, taică-tu’ i-a zdrăngănit maică-tii un șlagăr obosit la o chitară dezacordată cu minim 3 corzi din nailon, pentru că pe vremea aia nu exista Tinder, WiFi, aer condiționat și drepturile omului. Aproximativ 9 luni după, ai apărut tu. Dacă n-ai apărut, asta e… Probabil că a fost frig în cort.
Înainte de Ibiza a fost Disco Ring: când Florin nu era Salam, doar Piersic, iar maică-ta suspina la „Noapte albastră” de la Cotabiță, taică-tu lălăia versuri de la Modern Talking (fără să știe engleză), purta pantaloni evazați și se credea Brusli sau Cichicean, depinde câte Azuga sau Gambrinus avea la bord.
Bineînțeles că se întâlneau în gara lor cea mică de la Costinești și se priveau în ochi să vadă cât le e de frică, pentru că pe vremea aia nu exista BlaBlaCar, smartphone, tampoane și dreptul la liberă exprimare.
Dacă ai peste 40 de ani, probleme cu articulațiile, burtă și chelie, atunci hai înapoi în Costinești, să îți amintești tinerețea, dacă te mai ajută memoria.
Epava e tot acolo unde ai lăsat-o (nu despre nevastă-ta e vorba). Obeliscul e și el acolo să îți amintești de vremurile bune, când nu trebuia să pui poze în costum de baie cu citate motivaționale pe marginea piscinei să te remarci. Era de-ajuns să stai cu almanahul „Știință și tehnică” și-un Cico, s-o faci pe misterioasa, mai mult spre miezul nopții, că ziua te coci, și dacă te dădeai cu iaurt ieșea direct tzatziki cu mărarul ăla de pe picioare.
Și dacă ai 19 de ani poți s-o arzi retro, vintage, eco, bio, vegan, pe sărăcie, pe stilul minimalist… la fel ca babacii tăi. Ei o făceau înainte ca asta să fie la modă. Cu conserve de pateu și brânză cu roșii la cort, pe plajă. Poți să cânți la fel de prost la chitară ca să agăți puștoaice intelectuale, exact cum s-au combinat și ai tăi. Fix tot la Obelisc. Poți să te duci în continuare la Ring să faci aerobic pe muzica ta preferată de care o să râdă copiii tăi.
Povestea merge înainte.
P S.
Dacă ești corporatist: du-te-n… Mamaia.
28 - iunie - 2024
