Am rostit niște cuvinte care au fost interpretate greșit. Dacă ele au trezit prietenilor mei evrei din România, din Israel sau de oriunde din lume amintiri dureroase, îmi cer scuze.
Departe de mine gândul de a compara o „reformă” (am pus ghilimele pentru că scopul unei reforme nu trebuie să fie acela de a tăia un număr de posturi, ci de a modela, transforma, schimba un mod de a face lucrurile cu unul mai bun, mai performant, mai eficient) cu cea mai mare crimă a umanității, Holocaustul, când au murit peste șase milioane de evrei.
Pentru comemorarea lor, în România, va fi construit un Muzeu al Holocaustului, un proiect pe care l-am susținut și pe care îl doresc realizat în cel mai scurt timp posibil. Tot în România se predă în licee istoria Holocaustului și de aceea sper că printr-o mai bună cunoștere interpretările greșite să nu mai fie frecvente.
Comparația nu îmi aparține și, repet, nu mi-a trecut prin gând așa ceva, ci este a unui nimeni din Iași.
Dacă a făcut-o din neînțelegere sau cu scop manipulator este păcatul lui.
Însă, scopul cuvintelor tari pe care le-am folosit, neofensator, este acela de a atrage atenția asupra altei idei. Dacă dezumanizăm în discursul public folosind cifre și statistici, uitând că în spatele lor sunt ființe umane cu trăiri, dorințe, responsabilități, probleme personale, legături sociale din care derivă alte responsabilități, contracte de împrumuturi cu bănci și așa mai departe, riscul de a crea tensiuni sociale este foarte mare.
Hannah Arendt în cartea „Eichmann la Ierusalim” evocă banalitatea răului descriind cum crimele monstruoase pot fi comise de oameni obișnuiți prin simplă conformare la reguli, proceduri birocratice, fără analiză critică.
Desigur, trebuie să păstrăm proporțiile. Exemplul dat este unul care a îngrozit omenirea, dar conceputul rămâne și se aplică și la o scară mai mică atunci când folosim ca scuză cifrele și nu ținem cont de oameni.
Așa cum sunt definite „reformele” astăzi, ele nu țin cont de performanța individuală a fiecăruia dintre noi, de nivelul de pregătire sau de implicare în activitatea de serviciu. Ele au ca țintă doar a da afară un număr de oameni. Iar eu refuz să fiu un număr sau să gândesc despre oameni în acești termeni. Cred, de asemenea, că niciunul dintre noi — indiferent dacă lucrează la stat sau în mediul privat — nu ar trebui să accepte ca șefii să îl privească doar din perspectiva costurilor, și nu a valorii adăugate prin munca sa.
Poți găsi soluții pentru a reduce valoarea fondului de salarii, fără a crea tensiuni, fără a jigni, expunându-i pe cei care nu se pot apăra.
De altfel, am făcut acest lucru la Secretariatul General al Guvernului având o scădere a cheltuielilor cu salarizarea de 6% în 2025 față de anul anterior, rămânând ca anul acesta să mai avem o reducere de 4% pentru a ne încadra în obiectivul convenit în coaliție. Am făcut acest lucru împreună cu colegii din SGG, discutând cu ei, ascultându-i și înțelegându-i. Asta nu înseamnă că nu știu să fiu critic și să iau măsuri cu cei care nu performează, dar încerc să fiu corect.
Sunt doar un social-democrat care prețuiește oamenii.
13 - februarie - 2026
