Cuvânt de început
Ce s-a întâmplat la Pitești a fost o cruzime directă: tortură, frică, deformarea minții prin violență.
Dar ceea ce trăim azi nu e mai puțin teribil.
E subtil, lent și eficient.
Românii nu sunt prostiți, ci supuși unui haos prelungit care distruge rațiunea pas cu pas.
Legi fără sens, adevăruri contradictorii, instituții fantomă și relativismul generalizat au creat un mediu în care gândirea critică nu mai aduce niciun avantaj, iar luciditatea devine inutilă.
În acest experiment social, omul confuz acceptă orice, omul obosit nu se revoltă, iar omul care nu mai crede în cauzalitate poate fi condus fără rezistență.
Nu e o condamnare a românilor. E constatarea rece a unui proces care durează de aproape patru decenii — și care, dacă nu e recunoscut, va continua să modeleze mentalitatea colectivă în același fel.
Text principal
Românii, în ultimii 37 de ani, nu au trăit un eșec al tranziției, ci o suspendare prelungită a rațiunii publice.
Nu prin interdicție, ci prin haos.
Nu prin dictatură, ci prin lipsa oricărei logici funcționale.
Raționalul nu a fost distrus, ci făcut inutil.
Când legea nu produce consecințe, când minciuna nu e sancționată, când vinovații nu există, mintea învață că analiza nu folosește la nimic. Și renunță. Nu din prostie, ci din adaptare.
Timp de aproape patru decenii, românul a fost expus la un mediu în care contradicția e normă, incoerența e stabilă, iar absurdul e administrativ.
Așa se rupe legătura dintre cauză și efect.
Așa moare gândirea critică: nu în confruntare, ci în oboseală.
Nu i s-a cerut să creadă o minciună anume. I s-a cerut ceva mai eficient: să nu mai creadă în adevăr.
Relativismul generalizat a înlocuit ideologia. „Toți sunt la fel” a devenit dogmă. Iar dogma asta paralizează mai sigur decât frica.
În acest climat, rațiunea a ajuns suspectă, luciditatea a devenit inutilă, iar memoria deja este o povară.
A câștigat reflexul, nu judecata.
Tabăra, nu argumentul.
Zgomotul, nu sensul.
Asta nu e un defect de caracter al românilor.
E rezultatul unui experiment social: menține haosul suficient de mult timp și oamenii se vor administra singuri, fără să mai pună întrebări incomode.
Problema nu e ce au devenit românii, ci cine a avut interesul să devină așa.
Un popor nu e învins când pierde alegeri sau teritorii, ci atunci când ajunge să creadă că gândirea nu mai folosește la nimic.
13 - februarie - 2026
