În argoul românesc sifilitic ar însemna nebun sau trăsnit.
Nu ştiu dacă pe ruseşte are aceleaşi conotaţii.
În realitate este o boală de care a sucombat, ori mai degrabă a crăpat până şi icoana bolşevicilor agentul Germaniei, tovarişci Vladimir Ilici Lenin, plătit cu Ordinul Băncii Imperiale Germane No. 7433, din 2 martie 1917 cu 50 de milioane mărci aur.
Boala, de mult se ştie, este extrem de contagioasă.
„Ea se poate răspândi atât prin contact sexual normal, cât şi anal şi oral.
Ocazional, boala poate fi transmisă de la o persoană la alta prin sărut îndelung sau prin contact direct piele piele.
De multe ori, persoana infectată nu ştie că are boala şi o transmite partenerului de sex.”
Dar totuşi staţi liniştiţi.
„Sifilisul nu se poate lua de pe scaunul toaletei, mânerul de la uşi, piscine, jacuzzi, căzi de baie, haine folosite de o persoană bolnavă sau folosind aceleaşi tacâmuri.”
Aşa se face că precis în urma unei nevinovate atingeri, un jurnalist rus de la „APN” pe larg „Agenstvo Politiceskih Novostei” respectiv „Agenţia ştirilor politice”, din Rusia, moscovitul Dimitrii Rodionov, a publicat un articol al cărui titlu este:
„Nu este timpul să recroim România?”
Nu cunosc adevăratul său nume, nici descendenţa şi nici viaţa sentimentală a „mujicului” respectiv nu mojicului, ci bărbatului, desigur pravoslavnic practicant în viaţa de zi cu zi, dar înaintând asemenea aberaţii cred că Dimitrii Rodionov s-a poziţionat 100% în categoria de argou a nebunilor, trăsniţilor, zănaticilor, turbaţilor ….şi tot atâtea sinonime.
Desigur plătit bine de Kremlin, via FSB, SVR, FSO, OBP, GRU …Uuuu…canceru…
El declară senin că: E de inţeles că problema Transnistriei trebuie rezolvată in paralel cu problema ucraineană.
Ipochimenul porneşte de la condiţia autoproclamatei Republici Moldoveneşti Trasnistrene şi apoi se lansează într-o analiză a două puncte de vedere aparţinând evident politicienilor imperialişti ruşi.
Unul că enclava autoproclamată este „fortul avantpost” rusesc „care nu poate fi cedat sub nici-un chip”
Al doilea punct de vedere ar fi că în privinţa „fortului avantpost” ruşilor le este necesară toată Moldova.”
După ce analizează cele două puncte de vedere şi aduce vorba şi despre „Memorandumul Kozak” din anul 2003 privind „federalizarea Republicii Moldova” personajul se lansează în istorie şi vorbeşte de proiectul de creare a unui „stat tampon” în veacul 18, stat ce s-ar fi numit Dacia.
Ar fi fost rezultatul unirii celor două principate sub un domnitor „creştin” ergo „greco-fanariot” anume Alexandru Ipsilanti.
Acesta ar fi constituit un prim pas, după care ar fi urmat o declaraţie de trecere sub aripa protectoare a Rusiei, sfârşindu-se cu încorporarea zonei imperiului ţarist.
Exact aşa s-a petrecut cu Crimeea, stat recunoscut mai întâi de Rusia, apoi lichidat şi încorporat în 1783, fapt ce a dus la izbucnirea războiului turco-ruso-austriac între anii 1787-1792.
Va urma.
