13 februarie 1785: Crișan își pune capăt zilelor în închisoare.
Armata a înfrânt răscoala ţărănimii condusă de Horea, Cloșca și Crișan, la începutul lunii decembrie, ocupând Abrudul, apoi Câmpenii.
Horea şi Cloşca, doi dintre conducătorii Răscoalei iobagilor români din Transilvania, au fost prinşi pe 27 decembrie 1784. Asta, după ce căpeteniile armatei austriece au apelat la ajutorul ţăranilor români care cunoşteau labrintul Munţilor Gilăului ca să îi găsească.
Fiecare a primit câte un paşaport, ca să poată trece nestingheriţi de străjile militare şi promisiunea că vor încasa, la sfârşitul misiunii, 300 de galbeni şi vor scăpa de iobăgie (iobagii nu se bucurau de libertate personală, nici de dreptul de proprietate, şi trăiau ca muncitoi agricoli pe pămînturile stăpânilor.)
Nici natura nu a fost de partea liderilor Răscoalei
În cea dea treia zi de căutări, 27 decembrie 1784, ţăranii plecaţi să-i caute s-au ghidat după urmele pe zăpada căzută de curând. Aşa au ajuns , strajerul lui Horea şi Cloşca, pe care l-au silit să mărturisească unde sunt ascunşi căpitanii.
Al treilea cap al Răscoalei, Crişan, a mai rătăcit, deghizat aproape o lună. Totul s-a sfârşit în la 30 ianuarie 1785, tot prin trădare.
Soldaţii porniseră în urmărirea lui după indicaţiile a nouă oameni care făcură un jurământ înfricoşător că nu se vor linişti până când nu vor pune mâna pe el. Se ştia că fugarul luase drumul spre Ponor.
Dar nu trebuia urmărit cu soldaţii, tocmai pentru a nu-l alarma. Cei nouă, sub conducerea popii din Cărpiniş, au mers tot pe urma lui până când au reușit să-l prindă şi să-l aducă la Abrud.
A doua zi îl vor trimite la Zlatna escortat de 50 de soldaţi şi 10 husari și un sublocotenent.
Vor trimite tot odată şi pe fiul lui Crişan, prins şi el, pe soţia şi pe servitorul lui.
Ulterior, capii Răcoalei au fost aduşi la Alba Iulia. Horea şi Cloşca au fost încarceraţi la porţile a III-a şi a IV-a a Cetăţii ridicate de austrieci la Alba Iulia pe spatele ţăranilor români și condamnați la moarte prin zdrobirea cu roata
Crişan a fost întemniţat în vechiul corp de gardă, o clădire azi dispărută, până în 13 februarie 1785, când şi-a pus capăt zilelor.
La 28 februarie 1875, pe Dealul Furcilor de lângă Alba Iulia, în faţa unei mulţimi formate din ţărani aduşi din satele apropiate să participe la execuţie, Cloşca a fost primul frânt pe roată. Horea era ţinut de ajutoarele călăului, fiind obligat să privească tortura prin care urma să treacă şi el. Apoi, le-au fost tăiate capetele, iar trupurile au fost ciopârţite pentru a fi trimise în diferite locuri ale răscoalei şi expuse la răscruce de drumuri, conform recomandării împăratului. Aceeaşi pedeapsă a fost aplicată şi trupului neînsufleţit al lui Crişan, cel care se spânzurase pe 13 februarie in închisoare.
Un obelisc din piatră a fost ridicat, mai târziu, în 1937, pe marginea terasei din faţa Porţii a III-a a Cetăţii Alba Iulia, în amintirea căpeteniilor răscoalei ţărăneşti de la 1784, Horea, Cloşca şi Crişan, cu inscripţia „Smerită închinare lui Horea, Cloşca şi Crişan”.
19 - februarie - 2026
