„Unde marea s-a sfârșit și pământul așteaptă”
Pare o promisiune de pe prapurul Maicii Domnului a Navigatorilor, Nossa Senhora dos Navegantes, patroana marinarilor portughezi care au preschimbat istoria universală descoperind lumea. Spaniolii au navigat mai apoi înciudați și pizmași pe urmele lor.
Dar nu, este propoziția care încheie romanul “Anul morții lui Ricardo Reies” al lui José Saramago, devenită generoasa deviză sub care defilează literatura portugheză și invitații ei de onoare la Salonul de carte.
Dar nu despre Ana Margarida de Carvalho, José Luís Peixoto, Gonçalo M. Tavares sau João Melo o să pomenesc, ci despre José Saramago și a lui fascinantă “Călătorie a elefantului” (“A Viagem do Elefante”).
Mi-am imaginat antroposfera creștină – diferită de cea hinduistă, taoistă sau budistă – alcătuită din crenelurile cetăților și apoi în exteriorul lor din terasele viilor și livezilor de măslini, iazurile de pește săpate la poala dealurilor, șleaurile drumurilor de căruțe cu roți din lemn și canalele de aducțiune a apei la mori, vâltori, pive și șteampuri – amprente de neșters ale prezenței omului pe pământ.
V-ați gândit vreodată că un elefant oferit în dar de regele lusitan João III, vărului său Maximilian, arhiducele Austriei, ar fi putut crea în drumul său de la Lisabona la Viena, un drum vizibil pe orice hartă medievală?
O amprentă care să se adauge celorlalte semne ale antroposferei. “Îl avem pe Solomon, (…) da, domnul meu, Solomon, elefantul, Şi ce-are a face elefantul, întrebă regele, uşor agasat, Pentru cadou, domnule, pentru cadoul de nuntă, răspunse regina, sărind în picioare, euforică, plină de entuziasm, (…)
animalul a venit din India de peste doi ani, şi de atunci n-a făcut decât să mănânce şi să doarmă, cada de apă mereu plină, mormane de furaj, parcă am hrăni o vită de jug, însă fără speranţă de răsplată”.
Imaginați-vă că drumul croit de un elefant indian pe nume Solomon, făcut cadou de nuntă de un rege lusitan catolic, unui văr austriac sedus de reforma protestantă, a rămas la fel de profund întipărit în literatura universală, precum șleaurile gravate adânc pe solul pădurilor europene, de amprentele lui plantare.
Cristóvão de Figueiredo și Garcia Fernandes, Sosirea moaștelor Sfintei Auta la Mănăstirea Madre de Deus, Museu Nacional de Arte Antiga, Lisabona
1 - iunie - 2025
