Nu m-am gândit nicio clipă la cine v-a dus capul din start. Uitați-o, are treabă grea la EPPO. Am alte nume în minte: Ramona Strugariu: europarlamentar, profil juridic solid, imagine de reformator construită din greu la Bruxelles, voce fermă pe integritate;
Codruța Sanfira-Filip: profesor la Iași, expertă în securitate și relații internaționale; Magda Grădinaru: jurnalistă cu o vastă expertiză pe teme de justiție și securitate, care ar forța transparența instituției;
Raluca Alexandrescu: profesor la UniBuc, expertă în istoria ideilor politice și în procesele democratice din România, figură sobră, extrem de respectată în mediul intelectual și total neafiliată politic;
Adina Preda: profesor de filozofie politică la Trinity College Dublin, specialistă în drepturi, justiție și filozofie politică, având acel profil de outsider integru, format la Oxford;
Cerasela Voiculescu, lector la University of Edinburgh/Glasgow, cercetător cu o vastă experiență în Marea Britanie, specializată în guvernanță, putere și cetățenie.
Are un parcurs academic solid și înțelege modul în care puterea statului interacționează cu grupurile vulnerabile și societatea civilă. Este un profil discret și sobru, care ar putea profesionaliza serviciul fără a-l expune luptelor politice de partid.
Numirea unei femei va fi greu de atacat fără a părea un deplasat gest misogin, dar nu prezintă nicio garanție că va trece de barajul comisiilor într-un parlament controlat la sânge de PSD și PNL.
Din păcate, nu cred că pe pesediști sau liberali îi doare la bască de restructurarea SRI pe baze academice, punând accent pe analiză de date și intelligence, nu pe filaj politic, pe care teoretic ar putea-o face oricare din cele șase nume propuse.
Apoi, ar fi o premieră aplaudată de partenerii strategici, oferind acel aer de modernitate care lipsește unei Românii îmbâcsite de prejudecăți și dominată de o clasă de politicieni fără pic de cultură politică.
Sincer, preferințele mele se îndreaptă spre Adina Preda, o voce autoritară în studiul drepturilor omului și al justiției distributive, cu doctorat la University of Victoria și profesor la Oxford și Limerick.
Într-o instituție de forță, un profil orientat către etică și legitimitate politică ar putea echilibra tendințele autoritare, asigurând un control civil riguros.
Apoi, nu s-a format în sistemul clientelar de la București; vorbește limbajul partenerilor strategici, facilitând cooperarea internațională; pune preț pe transparență și pe limitele etice ale puterii, aspecte critice pentru un serviciu de informații modern.
Apoi, într-un serviciu secret care operează adesea la granița dintre securitate și viață privată, un director care a studiat la Oxford fundamentele etice ale dreptului ar impune o cultură a legalității absolute.
Apoi, un intelectual din diaspora este singurul care poate spune nu, presiunilor politice de la București fără a se teme pentru cariera sa locală.
Numirea unui profesor de la o universitate de top ar fi un semnal extrem de puternic către partenerii din NATO, că România este gata să treacă la un nivel superior de profesionalism, unde informația este gestionată din perspectiva valorilor democratice.
Marele obstacol în calea acestui scenariu nu este atât refuzul parlamentului, cât lipsa de atractivitate a funcției pentru un intelectual autentic.
Pentru cineva ca Adina Preda, oferta de a conduce SRI vine la pachet cu riscuri uriașe și beneficii intelectuale minime.
Din libertatea de a scrie și cerceta, ai trece la un regim de secretomanie, păzit 24/7 și obligat să navighezi prin mlaștina intrigilor politice.
Un civil cu profil academic ar fi privit ca un corp străin de către structurile militarizate, ceea ce ar transforma implementarea reformelor într-o luptă continuă cu sistemul.
Or, unui universitar format în centrele de gândire globale ale Occidentului i s-ar putea reproșa decuplarea identitară de statul național.
Pentru cineva care analizează structurile de putere și etica la nivel universal, noțiunea de interes național poate părea uneori o construcție limitativă, dacă nu chiar perimată.
Or, prin natura sa, SRI operează în zonele gri ale eticii, unde interesul statului prevalează adesea asupra idealurilor umaniste. Un patriot al umanității de calibrul Adinei Preda ar putea găsi misiunea SRI ca fiind intrinsec contrară conștiinței sale.
Or, serviciile secrete se bazează pe o cultură a grupului, pe o distincție clară între noi și ei, în timp ce un spirit cosmopolit a dizolvat de mult aceste bariere.
Or, cum ar putea cineva care crede în justiția universală să prioritizeze culegerea de informații care oferă un avantaj competitiv, adesea imoral, propriei națiuni în detrimentul altora?
Pentru acești oameni, „acasă” este un spațiu al ideilor, nu o coordonată geografică. A-i cere unui astfel de intelectual să conducă un serviciu secret este ca și cum i-ai propune unui astronom să devină grănicer. Orizontul lui este mult prea larg pentru a-l îngrădi cu sârmă ghimpată într-o unitate militară.
Practic, pentru a impune un astfel de profil, președintele ar trebui să ofere nu doar o funcție, ci un mandat de reformă istorică, cu garanții de independență totală, ceea ce depășește subiectul acestei postări și se înscrie implacabil pe ordonata neîmplinirilor profesionale ale lui Nicușor Dan.
Dacă Nicușor Dan n-a fost în stare sa scoată din pălărie un nume de director, îl vedeți capabil de actul eroic al reformei istorice a SRI? Îl vedeți gândind mai departe de freza ovină a unui Marius Lazurcă ?
–––
John Gilbert, Ioana d’Arc, Royal Watercolour Society Gallery, Londra
14 - februarie - 2026
