logoImpact EST nr. 871 - 15.05.2021

Zeci şi zeci de miliarde de euro furate au fost salvate de cei care fac legea în România. Imunitatea parlamentară a fost scutul în spatele căruia aleşii corupţi au fost ocrotiţi de colegii lor.

În ultimii ani, zeci de dosare de mare corupţie aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care au fost pronunţate sentinţe în prima instanţă, au fost retrimise la instanţele de fond. În urma unei sesizări la CCR privind conflictul dintre Parlament şi Înalta Curte pe tema constituirii completurilor specializate în cazuri de corupţie, sesizare formulată de Florin Iordache în calitate de locţiitor al lui Dragnea în fruntea Camerei Deputaţilor, Curtea Constituţională s-a pronunţat în favoarea petentului. Artizanul Ordonanţei 13, beneficiar a cinci mandate de deputat şi fost ministru al Justiţiei, a fost ales anul trecut preşedinte al Consiliului Legislativ. Potrivit legii de organizare, mandatul lui este pe viaţă, nu poate fi nici înlocuit, nici destituit. Este un exemplu, din atîtea altele, în care oligarhii îşi împart între ei puterea, răsplătindu-şi unii altora serviciile.
Curtea Constituţională a fost criticată şi răscriticată de-a lungul anilor ca fiind politizată pînă-n măduva oaselor. Cei mai mulţi dintre membrii şi preşedinţii acestui organism de jurisprudenţă menit să apere Constituţia, anume să se pronunţe asupra conflictelor dintre puterile statului, au fost promovaţi după ce serviseră partidele din care făceau parte de pe băncile Parlamentului. Actualul PSD şi preşedintele Iliescu au împărţit cele mai multe mandate de judecători ai Curţii, de la Antonie Iorgovan la Marian Enache şi în prezent la preşedintele Valer Dorneanu. Reţeta a fost aplicată şi de celelalte partide, dar, deţinînd puterea politică pentru mai scurtă vreme decît vajnicul PSD, şi trimişii la CCR au fost mai puţini şi, analizînd pregătirea acestora, mai potriviţi pentru fişa postului.
Aproape că nu există lege care să nu fi fost contestată la Curte, de la parlamentari la preşedintele ţării. Şi, aproape invariabil, contestaţiile nu au fost admise – un joc politic cu final anunţat. În litigiile mai „delicate“, Curtea amînă un verdict pînă la calendele greceşti, reprogramînd şedinţă după şedinţă printr-un truc la mintea copiilor, şi anume invocarea lipsei de cvorum. Judecătorii constituţionali se înţeleg adică între ei cine lipseşte azi, cine mîine şi cine poimîine de la serviciu. Pe de altă parte, sînt sesizări la care Curtea se pronunţă după un an sau chiar mai mult timp. Politizarea Curţii Constituţionale nu ar putea fi eliminată decît prin modificarea Constituţiei, demers care trebuie să aibă la bază o lege organică. Alianţa de tristă amintire PSD-PNL a avut toate pîrghiile la dispoziţie în acest scop, deţinînd aproape două treimi din totalul deputaţilor şi senatorilor. De ce nu a vrut să mişte un deget? Pentru că specialiştii în jurisprudenţă din societatea civilă mă tem că ar fi refuzat carnetul de partid. Politizarea CCR este una din cauzele care au condus la haiducia politicienilor pe tărîmul corupţiei.

Prescrierea faptelor de corupţie şi virusul imunităţii parlamentare

După 31 de ani de amînări, tergiversări, de schimbare a anchetatorilor, la începutul anului 2019 procurorii Secţiei militare din Parchetul General au trimis în judecată dosarul Revoluţiei din decembrie ’89, în care Ion Iliescu, membru şi preşedinte al C.F.S.N., Gelu Voican Voiculescu, membru C.F.S.N. şi fost vice prim-ministru al Guvernului României şi Iosif Rus, fost comandant al Aviaţiei Militare, au fost puşi sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii. În octombrie anul trecut, Curtea Supremă a exclus mai multe probe din rechizitoriul Parchetului Militar, dispunînd ca procurorii să refacă dosarul. De atunci, termenele de judecată se tot amînă, iar vinovaţii pentru morţii din decembrie însîngerat se bucură şi acum de libertate. Iliescu ţine cu dinţii să nu plece pe lumea cealaltă condamnat la închisoare.
Un alt dosar de răsunet este cel al fostului director general al CFR, Mihai Necolaiciuc, cel care a adus în pragul falimentului compania de stat prin achiziţii fictive sau ale căror preţuri erau de zeci de ori mai mari decît cele reale. Frauda de zeci de milioane de euro a fost constatată în 2001 de procurori. În 2005 Necolaiciuc fuge din ţară, iar şase ani mai tîrziu este prins şi adus la locul faptei. Dintre cele patru dosare aflate în instanţă, a căror judecare a fost tergiversată prin tot felul de chichiţe avocăţeşti, unul, în care procurorii au constatat o fraudă de 18 milioane de euro, s-a prescris.
Prescrierea faptelor de corupţie ale infractorilor costă mulţi bani, de care nu beneficiază doar avocaţii, ci, din păcate, şi unii magistraţi. Codul penal este şi el în folosul infractorilor, în sensul că pedepsele, cu cît sînt mai mici, şi termenele de prescriere a faptei sunt mai scurte.
Un alt caz de răsunet este dosarul Microsoft, în care s-a constatat o fraudă de sute de milioane de euro. În urmă cu trei ani, DNA a anunţat că dosarul în care erau implicaţi mai mulţi miniştri din guvernul condus de Adrian Năstase, în frunte cu fosta de mai multe ori ministru al Educaţiei Ecaterina Andronescu, a fost clasat, pentru că a intervenit prescripţia.
Zeci şi zeci, poate sute de anchete pentru fapte de corupţie au fost blocate de parlamentari, care au refuzat să dea curs cererii DNA de încuviinţare a urmăririi penale a colegilor lor infractori. La un moment dat, parlamentarii cereau nici mai mult nici mai puţin decît să judece mai întîi ei dosarul de începere a urmăririi penale a unui coleg infractor pentru a decide dacă îl dau sau nu pe mîna anchetatorilor.
Imunitatea parlamentară a fost scutul în spatele căruia aleşii corupţi au fost ocrotiţi de colegii lor, de multe ori fără a conta din ce partid făceau parte. Zeci şi zeci de miliarde de euro furate au fost salvate de cei care fac legea în România.
Îmi amintesc cum, în urmă cu mai mulţi ani, senatorul pe atunci Varujan Vosganian a plîns în faţa tovarăşilor săi, implorîndu-i să nu dea curs cererii DIICOT de ridicare a imunităţii parlamentare pentru a fi anchetat într-o cauză în care, cînd a fost ministrul Economiei, ar fi delapidat, împreună cu miliardarul Ioan Nicolae, 100 de milioane de dolari.
O enciclopedie a corupţiei în lumea politicienilor este aşteptată.

George Arun, Deutsche Welle 19 - februarie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

În dosarul penal di

Gălăţenii au sfidat din nou instanţa Săptămâna trecută a avut loc ...

Şeful Casei de Pens

Încercăm să plafonăm cuantumul mare şi să creştem pensiile mici, ...

Funcţionar de prim

Funcţionarul public al unei primării, condamnat în trei dosare penale. ...