În rolul împăratului roman Filip Arabul Carpicus Maximus, Consilierul de Cultură Marius Mitrof, dă poruncă
Rep.: Dle Mitrof, Festivalul Antiquitas Rediviva ediţia a treia s-a terminat, dar încep perplexările-deşi este tot mai apreciat, organizatorii propun ca festivalul să ia o pauză!?
Marius Mitrof: Nu înseamnă că festivalul se va şi întrerupe…Proiectul de valorificare a sitului arheologic Bărboşi-Tirighina va primi finanţare europeană, şi pe parcursul derulării acestuia, ceea ce înseamnă refacerea unei porţiuni din sit, suspendăm festivalul. Îl vom relua după terminarea proiectului, acolo unde îi este locul, adică în zona cu cea mai mare încărcătură de istorie antică. Festivalul se poate realiza şi în alte locuri din oraş, chiar şi la nivelul îmbucurător de festival mediu-cu întindere şi participare numeroasă. Aşa a fost festivalul de anul acesta, cu 108 participanţi ai asociaţiilor de reconstituire istorică. Pe Faleză, nici nu se vedea capătul coloanei de membri ai asociaţiilor. Oricum, până la terminarea proiectului Tirighina, trebuie găsit un loc adecvat de desfăşurare, dacă e să ne menţinem pe palierul de festival de amploare medie. Poate organizăm luptele pe un stadion, pentru că asociaţia care a venit cu caii nu a avut loc de desfăşurare. Platoul de lângă Tirighina este mic, ori caii au nevoie de spaţiu, pentru viteză, pentru tras la ţintă cu arcul…Sunt în Galaţi stadioane care duc lipsă de evenimente sportive, deci putem organiza festivalul acolo. De altfel, caii nu erau potcoviţi, deci nu stricau gazonul.
Rep.: Se pune problema creării de spaţiu vital lângă sit, oricum terenul este gol…
M.M.: Terenurile sunt proprietate privată, s-au făcut retrocedări, vânzări, apar proprietarii…Pe versanţi nu se poate, este pantă, pe colină spaţiul este mic, iar unde este ceva spaţiu va fi amenajat muzeul de sit. Ne rezumăm la ce avem, ne limităm la un spectacol mai mic, corespunzător spaţiului de manevră. Au fost şi catapulte, dar nu au fost folosite la potenţialul lor.
Rep.: Antichitate mare, participare mare, festival mediu dar condiţii de desfăşurare obscure.
M.M.: Au venit la Festival patru asociaţii de reconstituire istorică-Amicii Muzeului din Sălaj, Tomis din Constanţa, pentru a treia oară la Galaţi, Asociaţia România casa noastră, din Constanţa, tot pentru a treia oară, şi în premieră, Vulturii din Călata, din judeţul Cluj, cei care fac reconstituiri istorice legate de istoria popoarelor migratoare şi a nomazilor în general. Sunt istorici şi arheologi, oameni dedicaţi cunoaşterii istoriei, fac din istorie un spectacol accesibil, sunt pe un curs de spectacol foarte gustat şi în occident, unde sunt festivaluri mari, unde vin asociaţii din toată Europa. Am vrea şi noi un festival mare, pe trei zile, cu armate de 500 de oameni, cu alt aspect vizual, cu bătălii mari, de amploare. Călăreţii prezenţi anul acesta au fost şi din grupul migratorilor, şi din grupul romanilor. A fost o creştere a Festivalului, cu elemente de noutate, baliste şi catapulte romane, construite cu multă dedicaţie…Aici trebuie spus că este bine de desfăşurat festivalul în iunie, pentru că este o adevărată competiţie privind participarea asociaţiilor. Sezonul turistic aduce aglomerări de evenimente, şi este bine să fii serios-loc bun de desfăşurare, constanţă în calendar şi ospitalitate.Dacă lipseşte unul din aceste elemente, ei au unde merge, şi renunţă uşor. Oamenii au servicii, îşi fac programări, vin concediile, şi în iunie nu sunt multe astfel de constrângeri. Iunie este luna fierbinte a festivalurilor, trebuie să-l menţinem şi pe cel de la Galaţi la acest nivel. Sunt deocamdată două zile de festival, chiar dacă sunt cheltuieli mari pentru 100 de oameni. Pentru trei zile este şi mai greu, sunt probleme de transport, de zile libere, etc. Din această cauză am făcut parada într-o zi şi spectacolul antic de la Tirighina în altă zi. S-a mărşăluit de-a lungul Falezei, am intrat pe la bac, am ieşit pe la locul de joacă al copiilor. Publicul ne-a aşteptat, copii au venit, a fost o mică demonstraţie, simulări de luptă la Foişor, fotografii cu copii, diverse demonstraţii… A folosit amfiteatrul existent, dar şi mai bună ar fi ideea cu o scenă plutitoare. Ştiu că a vorbit cândva de ea prefectul Paul Florea, ar fi ideală, s-ar crea şi un amfiteatru pe mal…Trebuie găsite şi alte spaţii de spectacole, pe Faleză ar fi locurile ideale.
Rep.: Ziua a doua a adus altă scenă de spectacol, la Tirighina.
M.M.: Au fost şi acolo probleme, deoarece şi puţinul spaţiu de parcare existent a fost distrus, cu câteva zile înainte s-a sustras pavajul de granit, şi au rămas gropi şi pietrele distruse şi denivelări. Cu două săptămâni înainte a fost nevoie de ecologizare, erau şi mormane de gunoaie… Nici privatul, nici Primăria nu împrejmuiesc zona. Oricum, au fost 300 de spectatori, sunt în creştere, castrul este vizitat, se aude de el, oamenii vin, percep şi ideea de obiectiv istoric, află şi de Zilele Europene ale Patrimoniului, înţeleg ideea de patrimoniu cultural imobil. Au fost demonstraţiile, o povestioară pusă în scenă de către una dintre asociaţii, bătălia finală a avut şi ea o dramatizare, centrată pe pregătirea luptei, pe trădările barbare, pe reacţiile împăratului roman Filip Arabul, cu incantaţiile organizate după înfrângerea barbarilor. Împăratul a fost adus în prim plan pentru că a înfrânt triburile carpilor, a fost numit şi Carpicus Maximus. În partea a doua a zilei, atenţia s-a mutat pe atelierele din Grădina Publică. S-a tras cu arcul, publicul a văzut ateliere de antrenament ale gladiatorilor, au fost şi ateliere gastronomice, ateliere de ceramică pentru modelat lutul, plimbări cu calul organizate de cei de la Călata. N-au lipsit şi vocile critice, mai ales ale bunicilor, care ne-au reproşat că bătălia demonstrativă a speriat copii. A fost o bătălie specifică vegetaţiei din Grădină, şi s-au speriat nişte copii. „Să le fie ruşine organizatorilor că au prezentat aşa ceva” –au protestat nişte bunici cu copii. Au zis că nu se face aşa ceva în 2016. N-au înţeles că este un joc, o reconstituire, că Festivalul este o lecţie despre cum a fost istoria, nu despre cum am vrea să fie. Păi, copii au priceput mai repede, la luptele de gladiatori, ei au cerut moartea gladiatorului.„Sunt nişte copii needucaţi!”-au concluzionat bunicii. La scena cu luptele de gladiatori din Grădina Publică, alt pensionar bunic a apostrofat directorul Direcţiei de Cultură, că trebuia să intervină şi să ia pumnalul din mâna învingătorului. Ha, ha! E un puritanism penibil, noi gălăţenii vrem până şi istoria să fie la nivelul mediocru al noncombatului, suntem mulţumiţi cu nimicul cotidian, nu vrem să luptăm. De ce lupte crude, când mediocritatea paşnică este atât de dulce şi liniştită!?
Rep.: Ne explicăm de ce în luptele dintre electoratul mămăligos şi politicienii fără milă câştigă forţosul politic, care taie barbar pensia, iar victima se mulţumeşte să spună: „Asta e!”. Nu scoate votul-pumnal să acţioneaze hotărât.
M.M.: Sunt şi acestea lecţii interesante aduse de Festivalul antichităţii „Antiquitas Rediviva”.
Rep.: Avem festival al antichităţii, dar nu prea avem antichitate. Cum scoatem la Festival Platoul Romanilor, Mormântul Innocens, Valul lui Traian, Cavoul Roman?
M.M.: Dacă valorificăm tot ce avem din antichitate, şi Festivalul va avea altă dimensiune. Am cerut încă de anul trecut să fie două zile de festival, una să fie în Galaţi, cealaltă pe Valul lui Traian, cu desfăşurare de forţe barbare şi romane, care atacă şi apără limes-ul, şi s-ar oferi astfel un spectacol de reconstituire istorică şi copiilor din comunele limitrofe Valului. Foarte puţini dintre ei vin la Galaţi pentru spectacol. La Val se poate reconstitui o porţiune, dacă este implicare, la Cavou s-au demarat discuţii, directorul Muzeului de Istorie a înaintat documente la Primărie, pentru un proiect de valorificare cu forţe locale. La Platou, este proprietate privată, aparţine de Pireus Bank, parc arheologic nu se mai poate face, dar ceea ce avem acolo-Castellum-ul de pământ şi depozitul de amfore vor fi conservate. Va fi descărcare arheologică, va fi valorificare in situ.
Rep.: Avem brand turistic la Galaţi-romanitatea la nordul Dunării, dar cine dă brandului şi o strategie de exploatare?
M.M.: Festivalul trebuie menţinut pe două zile, în două locaţii, la Tirighina-Bărboşi şi pe Valul lui Traian, iar spectacolul de lupte să fie pe stadion sau Grădina Publică, cu simpozioane, ateliere, spectacole educative, care să aducă turişti. Scopul principal rămâne însă valorificarea sitului arheologic Tirighina-Bărboşi. Strategia şi organizarea Festivalului antichităţii ar fi ideal de preluat de către Primărie în parteneriat cu Muzeul de Istorie. Direcţia poate îndruma, dar numai Primăria poate oferi sprijinul financiar adecvat.
Rep.: Aţi fost distribuit în rolul împăratului Filip Carpicus Maximus, daţi poruncă la Primărie!
M.M.: Ha, ha! Poruncă? Să se termine repede proiectul Castrului Tirighina, şi festivalul va avea fundament. Festivalul antichităţii va avea o cu totul altă faţă. Muzeul are ca obiect de activitate chiar astfel de evenimente, şi având şi sprijinul Consiliului Judeţului…Şi nu trebuie uitat un amănunt esenţial. Luptele, trupele, spectatorii cer apă, sucuri, diverse energizante, insigne, butaforii, scuturi, tricouri cu embleme, cărţi, ceramică-iată ingredientele unui mic comerţ, care a lipsit la actuala ediţie, şi care poate să aducă venituri Festivalului. Se vede că au plecat negustorii din Galaţi.
„perplexările” – din context ar trebui sa inteleg.. „surprizele”,…
Fiindca perplex = PERPLÉX, -Ă, perplecși, -xe, adj. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (și nedumerit); încurcat, dezorientat, năuc, năucit.
Apoi,
PERPLEXITÁTE, perplexități, s. f. Stare a celui perplex; surprindere, uimire, amestectă cu nedumerire; uimire, dezorientare (a cuiva, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze).
–––––
Cred ca un Consilier de CULTURA ar fi reactionat daca termenul inexistent (si agramat) ar fi folosit in timpul interviului…